31 august 2016

30 august 2016

nuntă de bumbac (2 ani)

Astăzi nu-mi găsesc cuvintele. Ele oricum ar fi prea mici și nesemnificative ca să arate cât îi sunt de recunoscătoare lui Dumnezeu pentru lucrul cel mai frumos care mi s-a întâmplat în viață! 
S-au petrecut multe într-o singură zi, dar eu nu-mi amintesc decât de zâmbetele sincere ale oamenilor apropiați mie care ne susțineau fără ezitare fericirea, de razele soarelui care pluteau nestingherite peste tot, de flori, de multe flori și de rochia mea de mireasă ce foșnea timid în timp ce ne îndreptam emoționați pașii spre binecuvântarea lui Dumnezeu... Apoi brațele soțului meu în jurul taliei mele și orchestra de viori care ne-a purtat spre cel mai minunat vis...

Astăzi este despre el, despre noi, despre iubire, astăzi este ziua când Îl sărbătorim pe Dumnezeu pentru că a "inventat" dragostea şi ne-a adus impreună să ne bucuram de ea! Nu știm cum e la alții, dar știm cum e la noi, atunci când povestea de dragoste ți-o scrie Dumnezeu... A fost ieri, nu-i așa?

29 august 2016

despre nimicuri

Nu știu ce așteptări au alții de la mine, dar mie nu o să-mi pară rău niciodată de felul în care gândesc astăzi și de faptul că am luat anumite decizii! Pentru mine este mult mai ușor să apăs un buton de block decât (să stau două zile la rând după alte patru) să citesc aceleași lucruri inutile. Nu mă interesează nimic de nimeni și chiar nu înțeleg de ce unii oamenii au impresia că mi-ar putea atrage atenția orice altceva în afară de familia mea frumoasă și mare pe care o am!

Nu are rost să scriu despre subiecte jenante care nu fac cinste nimănui, pentru că în general nu-mi place să vorbesc despre anumite situații în care am fost nevoită să pun punct oricărei discuții. Asta înseamnă că acolo a fost ceva atât de grav și ceva ce m-a deranjat atât de tare, încât am preferat să mă retrag civilizat în colțul meu, fără să uit să trag ușa după mine, iar odată ce am închis-o... am trasat o linie dreaptă și-mi doresc ca nimeni să nu treacă de ea. Iar ceilalți de dincolo de ea trebuie să înțeleagă faptul că eu nu mă schimb după cum bate vântul și că eu nu-mi regret deciziile luate! Sunt aceeași persoană de 27 de ani, am aceleași principii morale și rămân cu aceleași alegeri spirituale pe care le-am făcut cu mult timp în urmă și de care sunt atât de mândră! Deci nu, nu tânjesc să devin altceva sau altcineva doar pentru a fi plăcută de unii...

Dincolo de dezamagirile provocate de anumiți oameni pe care îi crezusem integri, dincolo de comportamente de mahala (deloc surprinzătoare) ale unor persoane, nu e o surpriză pentru nimeni faptul că eu îmi trăiesc viața alături de soțul meu și nu, nu permit nimănui pe lumea asta să-l ironizeze, nici măcar în glumă. Soțul meu este cine este și nu trebuie să îi înșir eu aici meritele, fiindcă la ora actuală cred că toată lumea i le cunoaște... 

Deci totul are o limită! Eu mă pot împăca cu ușurință la gândul că nu mă placi, că nu depășești anumite faze legate de replicile mele, că mă crezi arogantă și că îți place să mă bârfești sau că mă acuzi pe nedrept, dar când te legi de familia mea, când comentezi de soțul meu, atunci lucrurile se schimbă radical! Eu nu intru cu bocancii în viața nimănui, nu încerca să intri nici tu. Fiindcă aici ești la mine acasă. Ești pe teritoriul meu. Și pe teritoriul meu îmi place să fiu înconjurată de oameni ca mine: civilizați, educați și cu mult bun simț. Dacă nu faci parte din categoria asta, înseamnă că ai primit singur răspunsul: dă pe X (acolo sus în dreapta) și vezi-ți liniștit/ă de viață. Nu moare nimeni de grija ta. Cu atât mai puțin eu.

28 august 2016

despre lucruri simple

Astăzi se împlinesc 2 ani de când am devenit oficial doamna Grozav! 
Recunosc că încă nu reușesc pe deplin să-mi dau seama cât de repede a trecut timpul, dar îmi place să cred că în fiecare lună amândoi am învățat ceva important... Despre capacul ridicat de la toaletă, hainele împrăștiate și prosopul strâns de pe suportul din baie nu am să vorbesc chiar astăzi... :)) Azi am să vorbesc despre lucrurile simple cu care ne-am început viața în 2, lucruri care s-au accelerat încă de la primele pregătiri de nuntă și la fel ca și cununia civilă, cununia religioasă și petrecerea au trecut foarte repede... Și da, de ce să ascund faptul că sunt mândră de mine fiindcă mi-am transformat nunta într-o feerie la care am visat toată adolescența?...

Viața poate fi imprevizibilă, dar de obicei în spatele fiecărui spectacol încheiat, a fiecărei cortine căzute se ascund momente tensionate... Nu cred că trebuie să ne cramponam în apariția lor, ci mai degrabă să căutăm soluții pentru a le depăși. La mine a fost destul de simplu: caracterul meu puternic nu a acceptat nicio directivă din partea nimănui, eu am fost mireasă când am vrut eu și cum am vrut eu. Nu m-a interesat opiniile insistente a celor care au fost mirese acum 30 de ani și nu m-a afectat nici plânselete copilașilor care nu și-au primit jucăria atunci când au bătut din picioare... Îmi pare rău să dezamagesc auditoriul doritor de cancan, dar la nunta mea am fost preocupată să fiu fericită. Și cam atât :))

Orive eveniment important aduce cu el și dezamaigiri, prieteni care se dovedesc a nu fi deloc prieteni și chiar dacă au exisat persoane care s-au pus în cruciș și-n curmeziș ca nunta dintre mine și Tibi să nu aibă loc, în prezent mă numesc Andra Grozav pentru că soțul meu a ales să fie așa și pentru că n-a avut nevoie de acceptul nimănui. Cu excepția lui tati, clar :))
Cred că acest lucru a dovedit încă o dată că Tibi a ales pentru el, eu am ales pentru mine, fără să ne pese de lamentările celorlalți. Vorba aceea "nu mor caii când vor câinii" :)) La urma urmei suntem doi oameni maturi, capabili să contruim lucruri simple și frumoase și e firesc să fim așa! Suntem o familie și ne comportăm ca atare cam de 2 ani de zile încoace :) :)

Cine mă cunoaște știe că eu vin la pachet cu îndrăneală, pentru că sunt făcută din alt aluat decât ceilalți și nu suport să fiu controlată sau manipulată!... Îi povesteam, la un moment dat, mamei mele că sunt întocmai ca un burete: suport cât suport pentru că ea mi-a dat o educație aleasă (mami, mulțumesc!), dar când mă conving cu adevărat de caracterul unui om, mi se aprinde în căpușor un beculeț roșu și așa-mi va rămâne toata viața. Să zicem că la ora actuală am destule beculețe aprinse :))
De asta pentru mine a fost esențial să aflu din timp ce-mi doresc cu adeevărat de la propria nuntă și mi-am susținut fără ezitări preferințele. Până la urmă, eu am fost mireasa. Ce? Mă interesează pe mine cum ți-ar plăcea ție să fiu eu în cea mai important zi din viața mea? Răspuns: NU :)) și cele 21 de tablouri frumoase din casă și încă 4 albume pline cu fotografii dovedesc pe deplin că am avut o nuntă ca-n povești cu rochia mea de prințesă, cu iubirea din ochii tandri ai soțului, cu orchestra de viori, cu multe hortensii  și cu persoanele dragi nouă care ne-au fost alături și care ne-au susținut bucuria în fiecare clipă!

În urma celor 24 de luni petrecute împreună ca soț și soție, ne-am dat seama cine ne respectă realmente și cine alege să ne rămână alături, indiferent de circumstanțe. În tot acest timp am făcut trieri între prieteni, am consolidat relații cu alții, am fost întăriți de persoane cărora le vom fi veșnic recunoscători pentru sprijinul oferit încă de la primii pași ai începutului în 2. Noi, ca și ceilalți, am avut un fugit irreparabile tempus, dar dacă am învățat o lecție cu prisosință importantă, a fost aceea că Dumnezeu face întotdeauna lucrurile la vremea lor și le potrivește perfect! Și dacă e să fim întăriți, suntem întăriți în El, iar restul lumii chiar nu mai contează :)

27 august 2016

de la Bunu

Bunicul lui Tibi m-a sunat ieri pe Skype și mi-a arătat ce puișori frumoși a făcut cloșca. A fost cea mai plăcută surpriză și m-am bucurat de piuitul puiuților pufoși pe toată durata conversației :)
Cei mai frumoși puișori! ❤

26 august 2016

25 august 2016

when the sun gets eaten by the forest...

m-am îndrăgostit de copaci
primăvara
și nebun de fericire
i-am îmbrăţişat cu sufletul.
ei mi-au zâmbit cu muguri
și din atâta dragoste
s-au ivit zorile.
m-am îndrăgostit de cer.
l-am privit clipe întregi
în albastrul pur al ochilor lui
și el mi-a dăruit
nouri albi, fermecaţi.
m-am îndrăgostit de pământ.
de firul de iarbă plăpând, ce se naşte,
de seva din plante, de roua din flori
și... fericit am zâmbit până-n amurg.
eram îndrăgostit total
pentru prima dată în viaţă;
natura pulsa de dragoste
a nu ştiu câta oară.
Lavinia Radu – Declaraţie