29 septembrie 2016

cum să mulțumești o femeie

Acum o lună.
-Tibi, nu-mi mai place mobila asta. E prea mare, veche și urâtă. Se vede din satelit că nu se potrivește cu nimic din cameră. Și biroul e în stare foarte bună, dar chiar nu arată bine. Trebuie să scăpăm de el. Hai să luam câteva corpuri de mobilă și le punem doar pe peretele ăsta. Serios.
-Hm. Se vede urât urma mobilei vechi. Uite, zugrăvim numai partea asta de perete.
-Aaa, păi cum să zugrăvești doar un perete? O să se vadă diferența. Clar, trebuie să zugrăvim toată camera!
-Iubire, ai văzut ce urâțel e peretele din coridor? Trebuie să-l zugrăvim și pe ăla...
-Tibi, m-am gândit mai bine: nu putem să cumpăram doar câteva corpuri ca să acoperim peretele ăsta. Trebuie să schimbăm toată mobila...
-Uite, iubire, un birou pentru tine! Nu-i așa că e frumos?
-Acum trebuie să luăm și o comodă pentru TV.
(-Dar avem una.)
-Nu contează, e urâtă. Mai trebuie să luăm și o măsuță pentru canapea.
(-Dar asta noastră ce are?)
-Nu e bună, nu-mi mai place.
-Tibi, trebuie să luăm neapărat și niște tablouri...
-Și știi care-i faza? Am nevoie de niște coșuri în care să-mi depozitez lucrurile, că nu arată bine pe rafturi. Și trebuie să mai luăm câteva lumânări, o cutie-două și câteva ornamente.
-Hm, stai că am uitat ceva. A, da, o pernă pentru canapea!
(-Dar avem două...)
-Știu, dar acum e altceva. Mai cumpărăm una să fie 3.
-Tibi, acum că totul e gata, nu ți se pare că trebuie să schimbăm perdelele?
-Iubire, trebuie să mai luăm tăblițe pentru magneții mei din bucătărie. Și trebuie să le vopsim pe toate cu negru. Le vopsești tu, da? Da? Da? Zi că daaa!

Mi-a zugrăvit casa, mi-a luat mobilă, mi-a luat perdele, mi-a cumpărat tot felul de chestii ca să aranjez sufrageria, mi-a cumpărat și tăblițele alea nenorocite pe care le-a vopsit negre, numai ca să tac odată din gură :))
Singura chestie pe care a luat-o din propria lui inițiativă a fost harta pe care a aranjat-o deasupra biroului și pe care o să bifăm cu stegulețe toate țările pe care le-am vizitat. Dar tot nu am tăcut din gură:
-Tibi, nu mai știu. Parcă eu am avut ideea cu harta, nu-i așa? Că mă uit și îmi place ce văd, arată super fain aranjată în colțul ăla.
Am crezut că mă strânge de gât din priviri :))

28 septembrie 2016

six years ago

Acum 6 ani îl vedeam pentru prima oară pe acest om minunat. Doamne, ce amintiri frumoase!

27 septembrie 2016

toujours

"Fii fericit! Iartă oamenii care te-au rănit. Uită oamenii care te uită. Iubește oamenii care te iubesc."

25 septembrie 2016

with you...

"Cu tine vreau să fie ultimul meu început!"

23 septembrie 2016

criticilor mei

Nu știu cum sunt alții, dar eu sunt destul de selectivă în ceea ce privește persoanele alături de care mă înconjor. Asta s-a văzut în diferitele situații de-a lungul celor 27 de ani pe care îi dețin. Ofer multe șanse multora și la rândul meu mă străduiesc să fac lucrurile cât se poate de corect, dar când sunt călcată pe coada-mi de scorpioancă situația se schimbă radical. Și e bai.
Nu îmi bat capul cu bârfele (cam toata viața am fost bârfită fără rost), însă recent am aflat întâmplător de niște comentarii deplasate în ceea ce mă privește. Și pentru că zumzetele de prost gust implică credința mea și bărbatul care îmi este soț, mă văd nevoită să răspund la post-restant. A se înțelege de la sine că nu ofer la schimb aceeași monedă unor gâsculițe care se vor a fi bărbați, și mai grav decât atât, așa ziși "prieteni". Pentru că nu pot să mă cobor la acest nivel de subcultură. Și nici de gândire...

Am să explic totuși în termeni politicoși de ce pentru mine totul este simplu: eu știu că dacă ești prieten cu adevărat cu cineva îi respecți intimitatea, îi respecți alegerea făcută și, mai ales, îi respecți căsnicia. Din fericire pentru mine am știut să-mi aleg prietenele pe sprânceană și dacă se întreabă cineva vreodată cine sunt prietenele mele cele mai bune, răspunsul este următorul: mama și sora mea. Deci nu, nu puteam să-mi duc mama într-un club în care să-i danseze stripperii în poală și cu siguranță nu mi-aș fi proptit sora în fața barului - asta ca să lămuresc odată pentru totdeauna tragedia în 4 acte "de ce nu am avut o petrecere a burlăcițelor și de ce soțul meu nu a avut una".
Consider că această modă în care toți ne facem praf înainte de nuntă pentru că ne chefuim ca boii, este ceva ce se situează cu mult sub dezvoltarea mea intelectuală. În consecință am intrat curată înaintea lui Dumnezeu în biserică și în prezent, guess what, nu am nicio discuție cu soțul meu pe tema "deci-te-ai-dus-în-club-cu prietenii-tăi-și-v-ați-făcut-mangă-în-stil-hollywoodian" (marca oamenilor ratați). Eu cu prietenele mele am fost la teatre, biblioteci și ceainării, era culmea la 25 de ani să-mi schimb stilul de viață doar pentru că așa vor unii :))

Soțul meu este total diferit de cei care încearcă cu disperare să se agațe de el și e jenant pentru cineva să-și tot bage la înaintare ultimii ași din mânecă ca să mai funcționeze lipiciul deja expirat. Și-mi permit să spun asta pentru că niciodată nu aș fi luat de bărbat o marionetă sau un alcoolic și, mai grav decât atât, un afemeiat. Nu, eu am luat de soț un catolic cuminte, liniștit care între timp a devenit de aceeași religie cu mine și... cam asta este toată povestea. Să-mi fie cu iertare, dar nu vreau să facă nimeni infarct din această pricină :))
Nu știu de unde atâta deranj în dreptul unora din cauza felului în care ne consolidăm noi căsnicia. Eu nu comentez de alții, pe mine nu mă înteresează să urmăresc ce se întâmplă în viețile altora. Nu văd de ce la doi ani de la nunta mea, ieșind din cercuri mizere, încă sunt motiv de discuții între găsculițe. Eu zic să-și dea toată lumea jos fustele și să îmbrace pantalonii bărbătești, asta dacă tot pretindem la un statut masculin...

Și ca s-o spun și p-aia dreaptă, eu nu m-am măritat ca să fiu măritată. Nu m-am grăbit deloc să fac pasul cel mare, nu am strâns pe nimeni cu ușa să mă ceară în căsătorie (dovadă stă și inelul celălalt de logodnă din dulap pe care l-am refuzat). Mi se pare penibil să-ți dai cu părerea că eu m-am măritat ca să fac copii. Ei bine, surpriză, au trecut 2 ani de la nuntă și eu nu am niciun copil. Nu am încercat o clipă să rămân însărcinată și probabil nici nu voi face asta în următorii 4-5 ani. Ce atâta grabă? Și care-i grija unora că nu am făcut, citez, găleata de copii până acum?
Nu i-am pus poalele în cap soțului meu ca să mă treacă pe numele lui (numele meu de domnișoară are destula istorie în spate) și nici "nu m-am măritat cu el ca să-l pocăiesc" - închei citatul. Slavă Domnului că și-a dat singur seama că ar fi nedrept să rămână într-o religie pe care i-au ales-o părinții la naștere... Tibi și-a ales singur religia, la vârsta maturității, așa cum și-a ales și nevasta. Și e dreptul lui să-și dorească să mă plimbe prin toată Europa, nu să (tot) stea la vatra focului din copilărie... Este dreptul nostru să decidem cu ce persoane dorim să fim prieteni și noi, spre deosebire de alții, ne asumăm ceea ce alegem.
Trăim într-o casă unde nu se consumă alcool nici măcar la nivel de glumă, suntem creștini, îl avem pe Dumnezeu în viața noastră, avem prieteni buni care ne susțin spiritual și avem lângă noi oameni dragi nouă care ne respectă căsnicia, hotărârile luate și timpul nostru liber.

Da, sunt educată, motiv pentru care nu am provocat niciun scandal, nu am dat peste nas nimănui și nici nu am dat directive unor persoane care nu fac parte din viața mea. Îmi cunosc bunul simț, îmi știu statutul și-mi permit să fiu tranșantă: nu mă poți obliga să te primesc în viața mea dacă stardardele tale morale nu corespund cu standardele mele morale. Mai simplu de atât nici nu se poate!

Gata, a trecut vremea jelitului și sfătuiesc pe toată lumea să-și ridice nasul din batistă, să dea odată drumul la ce e de dat drumul și să-și trăiască viața cel puțin așa cum o facem noi: responsabil și creștinesc.
În rest numai de bine, zic, și luați aminte:

22 septembrie 2016

cei 3 muschetari

Chiar dacă sunt la mare depărtare de ei, mă declar (de 4 ori!) o mătușică fericită! Astăzi draga de Lara a împlinit o săptămână de când s-a născut și, ca să întregesc tabloul familiei, postez mai jos încă două poze cu David și cu Loys: unul doarme, alta-i regină :))
Lara
:)
David
Loys

21 septembrie 2016

truly

"Sometimes you must forget what you feel 
and remember what you deserve."

20 septembrie 2016

Pușkin forever

eu te-am iubit şi poate că iubirea
în suflet încă nu s-a stins de tot;
dar nici nelinişte şi nici tristeţe
ea nu îţi va mai da, aşa socot.
fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
de gelozie, de sfială chinuit.
dea Domnul să mai fii cândva iubită
aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.
A.S. Pușkin - Eu te-am iubit...

19 septembrie 2016

fereastra cu orhidee

18 septembrie 2016

the one and only

17 septembrie 2016

7 ani! La mulți ani, Loys!

7 ani minunați... Doamne, când au trecut atât de repede?... 

16 septembrie 2016

Lara Abigail ❤

Bine ai venit în lume și-n familia noastră, Lara!
15.09.2016