30 decembrie 2009

astăzi

astăzi e ziua îngropării
în care
voi purta roşu
la singura ta înmormântare.
în lipsa inimii,
eu singură mi-am ales fericirea,
eu singură mi-am vândut
prin licitaţie
sufletul.
mi-am spus:
andra, trebuie să ştii
cum să
te joci cu lumina,
ca să poţi muta
umbra lucrurilor trecute.
da, cineva a spus odată
că cei buni se duc întâi,
dar
eu continui să cred
că am să mor ultima.
pentru fiara care este în mine.

20 decembrie 2009

încheiere

"On ne peut trouver de posie nulle part quand on n’en porte pas en soi." Joseph Joubert

17 decembrie 2009

scufiţa roz






9 decembrie 2009

emoţie estetică


Ochii îi ţinea închişi anumit. Genele lungi tremurau uşor a veselie. Un pupic pe nas o făcu să-şi deschidă luminile. Râsul ei drăgălaş îi gâdilă urechile lui. Rămăseseră aşa îmbrăţişaţi. Timpul stinse razele soarelui în perdea şi făcu loc lunii pe cer.
-Dar cum ar arăta o femeie ideal de frumoasă pentru tine?
Se uită mirat la ea. Avea obiceiul să schimbe vorba brusc, însă până acum nu abordaseră niciun subiect care s-o irite sau s-o stânjenească.
-Pai de ce mă întrebi? Ce-ţi veni?
-Nimic, întreb doar aşa.
-Aşa simplu? şi o ciupi de mână.
-Aşa simplu, chicoti ea.
-Păi nu ştiu.
-Mda, cum nu ştii? N-ai văzut niciuna pe stradă?
-Nu e vorba de asta. Dacă vii cu mine până la oglindă o să îţi arăt.

26 noiembrie 2009

"Am căutat iubirea"


Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă 
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: “Rămâi, eşti prea frumoasă!”
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lasând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povara de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat, drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu… am şoptit în silă, eu… căutam iubirea…
-Iubirea? … fu răspunsul străinului. Eu sunt…
Costache Ioanid - Am căutat iubirea

24 noiembrie 2009

"Îmblânzirea tigrului"

Astăzi mi s-a împlinit un vis frumos, a cărui împlinire o aşteptam de foarte mult timp. Am plâns de mi-am rupt sufletul în faţa unei mărturii extraordinare. Alături de tinerii care se adună în fiecare marţi seara la Betel, a fost şi Tony Antony. Da, chiar el! Prin urmare nu are de ce să-mi pară rău că am mers, deşi aveam dureri, nu-mi pare rău că am stat până târziu, nu-mi pare rău de nimic. A fost o seară minunată, din care m-am ales cu hrană pentru suflet, o carte mai mult decât superbă şi un autograf (+ un smiley face adorabil) de la autorul său.