28 decembrie 2010

la revedere, 2010!

Pentru că mai sunt doar câteva zile până la încheierea acestui an şi pentru că mâine dimineaţă plec pe Muntele Mic, îmi iau rămas bun de pe acum. Încă o dată am realizat în anul acesta că
“Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” Eclesiastul 3:11 

Un an nou fericit alături de Dumnezeu şi de cei dragi!

22 decembrie 2010

trist

21 decembrie 2010

explicaţie

"Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi." Charles Dickens

19 decembrie 2010

mi-au plăcut


“Când vedem o casă ne întrebăm cine e arhitectul care a proiectat-o. Când vedem un tablou ne gândim la talentul pictorului care l-a realizat. Când însă vedem creaţia ne gândim că a apărut dintr-o pură întâmplare.” H. Lauble, “Dumnezeu în staul”

“Cel mai important lucru în viaţă este să crezi că nu există nimic mai frumos, mai profund, mai plăcut, mai înţelept, mai curajos şi mai desăvârşit decât Isus Cristos. Chiar dacă cineva ar vrea să îmi dovedească faptul că Domnul Isus este în afara adevărului, eu prefer să rămân în Cristos, în schimbul adevărului.” Feodor Mihailovici Dostoievski

18 decembrie 2010

de dragoste

nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
când somnul bont la care-s condamnată
se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
cum ţii să nu se verse un potir
şi pune-ţi gura peste gura mea:
inspiră ţipătul care-l expir,

să nu se-audă hohotul de plâns
ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
valul de spaimă care creşte-n jur

şi duce totul, şi în urma lui
rămâne doar moloz şi ghilimele,
şi se chircesc bolnave şi se sting
şi soarele şi celelalte stele...

Ana Blandiana

17 decembrie 2010

vitraliu


16 decembrie 2010

made by Tibi

14 decembrie 2010

cum să nu faci infarct

1. Mă duc veselă la poştă să trimit o felicitare unei prietene din America.

2. Funcţionara de la ghişeu mă informează că nu are plic de mărimea felicitării. Nu îmi vine să cred. Ce are ea cu felicitarea mea? Se vede că n-are gusturi.

3. Stop. Mi se aprinde un beculeţ în cap. Am să scriu adresa direct pe plicul felicitării, aşa că o rog frumos să-mi împrumute lipici.

4. Funcţionara de la ghişeu mă informează satisfăcută că nu are nici lipici. Sunt tristă.

5. Nu îmi vine să cred. Beculeţul s-a stins. Acum sunt nervoasă. Plec la altă poştă. Stau la coadă. Aştept. Aştept. Aştept.

6. Funcţionara de la ghişeu mă informează plictisită că la poşta respectivă nu se trimit scrisori în America. Mă trimite la altă poştă. Nu-şi dă seama că mă răneşte.

7. Nu mă duc. Trecând peste culorile curcubeului care tocmai îmi colorează faţa, realizez că sunt un geniu tardiv.

8. Îmi cumpar plic. Revin la poşta iniţială. Completez adresa. Sunt din nou fericită.

9. Doamna din spatele meu cere lipici. Funcţionara de la ghişeu îi dă lipici. Acum nu mai sunt fericită deloc.

10. Simt că un infarct îmi dă voios târcoale.

11. Trimit felicitarea (în sfârşit!). Sunt uşurată.

12. Mi-au trecut toţi nervii.

13. În drum spre casă, mă opresc în “parcul cu broaşte”. Fac poze pentru că sunt foarte romantică.

14. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.

15. Realizez încă o dată că a venit iarna. Sunt crăciuniţă.


















11 decembrie 2010

să fim oţâră haioşi


Pentru mine euforia Sărbătorilor de Iarnă a început în 2 decembrie, evident după 1 decembrie (zi în care am avut numai gânduri tricolore în cap. La mulţi ani încă o dată României!). Sfârşitul lui 2010 mă prinde într-o stare foarte mişto. De ce? Păi să vedem. N-am sărit peste Moş Nicolae şi nici n-am uitat să-i cumpăr lui Loys tot felul de bentiţe cu reni şi omuleţi de zăpadă. Când a nins pentru prima dată în Caransebeş, eram cu Simm şi am început să ţipăm la unison („ceea ce înseamnă foarte mult, şi na, mă gândesc că înseamnă cât de cât o chestie. Înţelegi?”). Am 2 brazi foarte şmecheri. Pe ăsta din Timişoara l-am împodobit cu mare drag aseară (ştiu, e prea devreme, dar nu mă interesează), cel din Caransebeş mai poate aştepta până săptămâna viitoare. Şi acum, ce-i mai important: e împodobit în alb şi albastru - culorile Israelului (de aici trageți voi concluzia). Mai jos am uploadat o super poză pe care am făcut-o în super dimineaţa asta lângă super bradul din super camera mea.

A, de Revelion cică mă duc pe munte. O să fie premieră. Andra şi muntele – baba şi mitraliera. „Da, da-i ok, bă. Înţelegi?”

10 decembrie 2010

în spatele cuvintelor

aud în mine... şi fără să-mi spui.

9 decembrie 2010

Ţuţi

6 decembrie 2010

Simm mireasă

















1 decembrie 2010

la mulţi ani, România!


Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara. 2 Cronici 7:14

25 noiembrie 2010

14 nov