19 februarie 2011

la mulţi ani, TIBI!


Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu: cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu. 3 Ioan 1:5,11

13 februarie 2011

după blocuri

12 februarie 2011

Wladyslaw Szpilman, "Pianistul"

"Pe când ne îndreptam spre tren, primele vagoane se umpluseră deja. Oamenii stăteau înghesuiţi în ele, strâns lipiţi unii de alţii. SS-iştii tot îi mai împingeau cu patul puştilor, deşi din interior se auzeau ţipete puternice şi vociferări că nu e destul aer. Din pricina mirosului de clor, aproape că nu se putea respira, nici la oarecare depărtare de vagoane. Ce se petrecuse oare acolo, de fuseseră nevoiţi să toarne atâta clor pe duşumele? Străbatusem cam jumătate din distanţa până la tren, când am auzit pe cineva strigând:
-Aici! Aici, Szpilman!
O mână mă înhăţă de guler şi mă împinse în spate, dincolo de cordonul de poliţie.
Cine îndrăznea să facă aşa ceva? Nu voiam să fiu separat de familie. Voiam să fiu cu ei!
Nu vedeam decât spinările poliţiştilor, care făcuseră un zid, strânşi aproape unii de alţii. M-am aruncat în ei, dar n-au cedat. Privind pe furiş peste capetele poliţiştilor, am văzut cum mama şi Regina, ajutate de Halina şi Henryk, s-au căţărat în vagoane, în vreme ce tata se uita după mine.
-Tată! am strigat eu.
Mă văzu şi înaintă câţiva paşi în direcţia mea, dar apoi ezită şi se opri. Era palid, şi buzele îi tremurau nervos. Încerca să zâmbească, neajutorat, dureros, ridică mâna şi schiţă un semn de rămas-bun, de parcă mă pregăteam să pornesc într-o nouă viaţă, iar el mă saluta deja dincolo de mormânt."
Wladyslaw Szpilman - Pianistul

11 februarie 2011

Roxy

10 februarie 2011

chipul primăverii

8 februarie 2011

they call me Lorelei

7 februarie 2011

tati

tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
tu ai un fel al tău senin
de-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
Nichita Stănescu – Dreptul la timp

5 februarie 2011

mesaj de noapte bună

atunci când pleoapele-mi închizi
cu mâna ta mângâietoare
năpraznic îmi străluce-n faţă
cel mai frumos, mai splendid soare.

şi tu, gândind că mă cufunzi
în noaptea ternă şi deplină,
nu poţi să-mi dăruieşti decât
lumină şi mereu lumină.
Pär Lagerkvist

3 februarie 2011

cum spunea şi George Şovu

“Mi-e drag de tine! Mi-e tare drag şi dor de tine!”

2 februarie 2011

de suflet

"Unul din cele mai grele lucruri în viaţă este să ai cuvinte în inimă pe care să nu le poţi pronunţa."

“Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut.” Lucian Blaga


“Marile dureri sunt mute.” Luc de Clapiers, marquis de Vauvenargues


“Amintirile frumoase sunt durerile trecute.” Milly King


“Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.” Mircea Eliade