29 decembrie 2011

puzzle 2011

Cum sfârşitul de an îmi bate fuguţa la uşă şi cum dis-de-dimineaţă plec pe Muntele Mic (aşa că nu mai apuc să intru pe aici), cred că a sosit vremea să trag linie la tot ce-a fost în 2011 şi să-mi lipesc bilanţul pe perete.
Ce mi-a ieşit în anul ăsta? În primul rând excursia la AUSCHWITZ. E de departe cel mai important eveniment pe anul 2011, aşa că nu puteam să încep calculele fără s-o mai amintesc a mia oară. :)
Am început să merg cu trupa pe Muntele Mic, am plâns mai mult la filmele cu evrei, am rămas singură :(( în Timişoara, fără soră-mea şi fără Tibi, am citit mult mai puţin ca în anii trecuţi, dar cărţi mai bune, sper eu.
Am bifat o întâlnire pe Dan Păltinişanu cu Steaua, m-am apucat de mers în Poiana Mărului, am plâns, am râs, am ţipat, m-am zbenguit, am fost bolnavă, Loys, nuntă Roxana şi Dani, Baia Mare, Poloniaaaaaaaaaaaaaaaaa, Balaton şi Budapesta.
Am pierdut prietene, dar am câştigat un prichindel. Am dormit o grămadă, am învăţat (oare? :))), am făcut greşeli, m-am ridicat, am aşteptat. Am aşteptat. Şi am (tot) aşteptat. Am urât timpul care a trecut atât de greu, am făcut o grămadăăă de poze, am descoperit melodii frumoase, am iertat, vânătoare, clipuri, poezii, cadouri, tot felul de surprize, plimbări, dragoste.

La sfârşit, după toate lucrurile astea, cred că cel mai frumos lucru este că am rămas lângă Dumnezeu. Fără El n-aş fi avut nimic din ce am avut, n-as fi trăit nimic din ce am trăit, n-aş fi iubit nimic din ce iubesc acum. Şi n-aş fi avut lângă mine toate persoanele cărora le mulţumesc fiindcă mi-au suportat nervii, supărările şi toate capriciile.

27 decembrie 2011

Tibi şi Loys








20 decembrie 2011

de Crăciun

Sunt conştientă că majoritatea oamenilor văd Crăciunul ca pe o altă sărbătoare în care trebuie să faci fapte bune, să fi ţinut cu sfinţenie postul, să dai pe la biserică mai mult decât ai dat în întregul an, să împarţi milă săracilor, să-ţi suni cunoştinţele şi prietenii de care ai uitat. Trăieşti spiritul Crăciunului, eşti entuziasmat să trimiţi o grămadă de sms-uri cu Moşul, să-ţi împodobeşti casa şi bradul, să cumperi cadouri şi să le dăruieşti familiei şi rudelor. Cei mai mulţi pun = între Crăciun şi mese îmbelşugate, haine noi, vacanţa de iarnă, concediu, "etapa" pe care trebuie s-o sărbătoreşti înainte de Revelion.

Stăm comozi în casele noastre calde, lângă mesele fastuos pregătite şi aşteptăm colindătorii, dar uităm cu uşurinţă adevărata seminificaţie a Crăciunului. Puţini îşi amintesc de naşterea Pruncului. Puţini îşi amintesc de SCOPUL acestei naşteri. "Moş Crăciun" şi "daruri" sunt cuvintele lipite pe buzele tuturor. Ar trebui să realizeze toată lumea: Crăcinul nu există pentru că Moş Crăciun s-a gândit ca o dată pe an să plece de la Polul Nord şi să facă o excursie în jurul lumii ca să dăruiască cadouri copiilor cuminţi. Nu, Crăciunul există fiindcă în urmă cu 2000 de ani s-a născut Isus, Fiul lui Dumnezeu.


Ştiu că este perioada cea mai frumoasă şi veselă din an, perioada bucuriei, perioada în care, noi, creştinii, ne aducem aminte cu drag de naşterea Lui şi mă bucură asta, dar nu pot să privesc doar la naşterea Lui. Nu mă pot detaşa de ţinta acestei naşteri. Privesc la întreg sacrificiul pe care L-a făcut pentru omenire.

Privesc la frigul pe care l-a îndurat, foamea şi lipsa confortului; durerile pe care le-a suferit, păcatele noastre care au căzut asupra Lui, batjocurile şi bătăile, moartea, mormântul rece, Învierea şi Înălţarea. Privesc la copilaşul din iesle şi văd Golgota.

De Crăciun văd îmbrăţişarea lui Isus de pe cruce. Văd legământul indestructibil pe care îl avem astăzi cu Dumnezeu.

16 decembrie 2011

încă puţin...



eşti
cel de-al cincilea anotimp
al meu,
în care,
piersicii
înfloresc cu candoare
ciocarlii
şi rodesc, târzii
zori de dragoste.
Constantin Andronache, Eşti

15 decembrie 2011

"magicianul"

"-Cunoaşteţi Germania?
-Germania nu poate fi cunoscută. Doar suportată.
-Dar Bach? Ş
i el trebuie suportat?
-Eu nu judec naţiunile după geniile lor, îmi răspunse el, oprindu-se, eu le judec după caracteristicile rasiale. Vechii greci râdeau de ei înşişi. Romanii nu. Acesta este motivul care face ca Franţa să fie o ţară civilizată şi Spania nu."

"-Specia umană nu contează. Eul nu trebuie trădat.
-Dar nici Hitler nu şi-a trădat eul.
-Ai dreptate, spuse el, întorcându-se spre mine. El nu. Dar milioane de germani şi-au trădat eul. Aceasta a fost tragedia. Nu că un om a avut curajul de a fi ticălos, dar că milioane de oameni nu au avut curajul de a fi buni."

"Limba germană se potriveşte cu moartea aşa cum limba latină se potriveşte cu ritualul religios."

"Există momente când tăcerea este un poem."

12 decembrie 2011

momente cu Loys :)










10 decembrie 2011

9 decembrie 2011

"iois"








6 decembrie 2011

în loc de Moş Nicolae


5 decembrie 2011

pentru cele 14 luni împreună

tu eşti în inima mea ca un dar
neaşteptat şi mult prea scump,
pe care-l cercetez mirată iar şi iar,
cu-aceeaşi nesecată desfătare.

eşti tainica-mi putere şi mândrie,
de când te ştiu mi-i cerul mai aproape
şi nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure ale sufletului ape.

tu mi-ai făcut ţărâna mai uşoară
şi inima aşa de dulce, grea
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.

asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
şi-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.

acestea toate să ţi le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dându-ţi dar.
Magda Isanos - Daruri

3 decembrie 2011

Baia Mare (3)



LinkLinkLink
Link

LinkLink
drogul meu!!!


Link