30 decembrie 2016

mesaj pentru 2017

"Degeaba îți vrea lumea răul dacă Dumnezeu îți vrea binele..."

29 decembrie 2016

joi după Craciun

Ştiu că deja au trecut câteva zile de la Crăciun, dar pentru mine sărbătoarea asta frumoasă încă nu s-a încheiat! Eu încă ascult colinde, încă e frig afară şi zăpadă, încă am emoții şi încă cânt despre nasterea lui Isus prin casă. Nu stiu de ce, dar eu intotdeauna am simțit că următorul an începe de la Crăciun, nu de la Revelion. Aşa că pentru noul an nu-mi doresc nimic în plus, nimic special, dimpotrivă am aceeaşi rugă ca şi-n ceilalți ani: aş vrea ca Pruncul Isus să Se nască în inima fiecăruia dintre noi! Şi cred că asta este suficient pentru azi şi pentru mâine. Şi pentru următoarea zi de după mâine... Şi pentru totdeauna.

27 decembrie 2016

Cora

26 decembrie 2016

în familie

Ieri dimineață a nins. Nu cred că iarna există bucurie mai mare pentru mine atunci când îmi deschid adormită ochii și văd căzând din cer fulgi mari de zăpadă, unduindu-se leneș lângă fereastră. Am sărit repede din pat și-n priză am fost toată ziua. De fericire :)
E o tradiție la noi în familie ca după ce venim de la biserică în prima seară de Crăciun să ne strângem toți buluc la Sanda, să dăm cadourile copiilor (urmând ca în a doua seară să facem schimb de case). Anul acesta ne-a binecuvântat Dumnezeu cu încă un copil în familie, Lara, deci cam toată atenția mea s-a îndreptat în direcția acelui pui mic de omuleț care gângurea pe păturiță și zâmbea de fiecare dată când o întrebam în glumă:
-Bebelaș, unde ți-s viitorii dințisori?
Totul a culminat, bineînțeles, cu gelozia lui Loys:
-Ești rea, Andra, mă duc la Roxy, numai cu ea stai :))
N-am apucat să stau cât aș fi vrut, fiindcă am început să ne jucăm Memo. Adriana cu David în echipă, Roxana cu Loys și eu singură, asta pentru că atunci când râdeam cu Otilia, cei 4 mă dădeau afară din joc fără milă, apoi iarăși mă primeau, iarăși afară și tot așa. Până am apucat eu să strâng câteva perechi din amintiri, Adriana deja trișase la toate turele, Roxana era resemnată că de majoritatea dăților am sărit peste rândul ei, iar Loys trăgea cu cărțile supărată pe sub mese, pentru că nu ea a câștigat :)) 
David s-a plictisit repede de gâlceava fetelor, noi alea care vorbeam una peste cealaltă, toate în același timp și totuși ne înțelegeam, așa că s-a retras în colțul băieților, unde Dani, Mihai și Tibi își continuau poveștile de duminica trecută din Germania.

Când să ne pregătim să plecăm acasă (adică la două străzi distanță) copiii au vrut să ieșim la zăpadă. Să vezi atunci țipete și urlete în miezul nopții pe strada liniștită, de probabil bieții vecini își smulgeau părul din cap prin case :))
Nici în poartă băieții n-au mai terminat cu vorbitul (theee), așa că ne-a revenit nouă jobul de a-i distra pe cei mici. Soră-mea căra la sania aia ca micuța Cosette la gălețile cu apă și... eu făceam poze :)) 
Într-un final am reușit să plecăm acasă (spre supărarea copiilor). După câteva ture cu mașina în care Tibi a făcut pe ghidul ornamentelor de Crăciun din Caransebeș, am așteptat cuminți să intre mami în casă și a început bătaia cu zăpadă la noi pe stradă: tati cu Tibi și Roxi cu mine. N-are rost să intru în detalii despre felul în care am intrat în casă, tot ce pot să zic e că întreaga noapte aparatul foto mi-a stat la uscat :))
lemne pentru bunicul
acel moment în care soră-mea își dă seama 
că doar ea cu Tibi se ocupă de cadourile copiilor :))
bradul Otiliei și al Adrianei
încă nu era supărată pe mine :))
:))

25 decembrie 2016

"de Crăciun fii mai bun, fii original..."

Acel moment din Ajunul Crăciunului când soră-mea mă prinde că îi pun cadoul sub brad. Pen-ni-bil! Abia acum îi înțeleg pe ai mei cât de mult se chinuiau să nu fie prinşi în fiecare Crăciun când noi încă credeam în Moşu' :))
Ştiu că nu am nicio scuză, dar simt nevoia să îmi explic greșeala: soră-mea are niște antene de zici că prinde şi bulgarii cu ele. Vede impecabil și din satelit, deci clar era imposibil să concurez cu ea. Până și eu am limitele mele :))

eu: -Roxy, du-te repede să-i chemi pe mami şi pe tati!
ea: -Du-te tu.
eu: -Nu, nu. Du-te tu.
ea: -Stai să le pun repede cadourile sub brad...
Mi s-a părut că stau o veşnicie până a pigulit ea la pungile alea ca la puii de găină. Nici nu a ieşit bine din cameră că eu deja am trecut rachetă pe lângă ea, în două secunde am ajuns în camea mea cu şifinierul deschis şi acolo să vezi cotrobăit cu spor și zor, de zici că amestecam în căldarea cu lături la Var, la vatra focului din casa Babei. Îmi făcusem mâna lingură și-o aruncam printre toate costumele de pe umerașe... Nu găseam cadoul, să înghit de nervi dulapu', nu alta! Că şi eu am ascuns cadoul ăla de zici că îmi fac sărbătorile în casă cu FBI-ul. (Păi cam aşa a fost, theee :)))

Oricum ideea e că am dat nas în nas pe coridor, moment în care eu am început să urlu:
-Nu te uita! Nu te uita!!! Du-te înapoi!!!
Săraca Roxy. A încercat ea să pară elegantă până la sfârşit, cu multă răbdare și demnitate, chiar şi în momentele în care eu încă îi îndesam cadoul cu picioarele sub brad... :))

24 decembrie 2016

23 decembrie 2016

bradul Roxanei



21 decembrie 2016

cine mă așteaptă pe mine acasă :)