31 ianuarie 2016

:))

Acel moment din seară în care soțul mă sună de la 1372 de km depărtare, ca să mă întrebe dacă (oare) mai avem făină de mălai (?) în dulapul din bucătărie...

30 ianuarie 2016

ghiocei în Caransebeș

ghioceii din geamul bunicii
David mi-a adus ghiocei ❤
calendarul bunicii

28 ianuarie 2016

27 ianuarie 2016

d'ale lui David

-Andra, tu unde dormi?
-În pat.
-Unde?
-Aici. Și îi arăt unde.
-Și Tibi unde doarme?
-Aici.
-De ce?
-Cum de ce?
-De ce doarme cu tine? :))
-Pentru că e soțul meu.
-De ce e soțul tău? :))
-Pentru că așa am vrut.
-Cine?
-Cine ce?
-Cine a vrut?
-Noi.
-Care noi?
-Eu și Tibi.
-De ce?
-Pentru că ne iubim.
-De ce vă iubiți? :))

-Andra, Tibi de ce nu a venit cu tine?
-Pentru că lucrează.
-În Germania?
-Da.
-Și ce face acum?
-E la serviciu.
-Stă singur acasă?
-Eu așa cred :))
-Și ce face acasă?
-E cam supărat.
-De ce e supărat?
-Fiindcă am venit în România și iarăși l-am lăsat singur.
-Andra, dar Tibi trebuie să înțeleagă că trebuie să vii să mă vezi și pe mine :)))

-Andra, vreau să ne jucam de-a pirații. Patul îi corabia și poșeta ta e comoara prețioasă :))

26 ianuarie 2016

home.

24 ianuarie 2016

23 ianuarie 2016

trebuie să recunosc...

...că am avut și eu momente din astea :))

22 ianuarie 2016

1 Ioan 4:18a

...din ce eram când nu erai?

21 ianuarie 2016

bilanţul anului trecut

Primele zile ale lui 2015 m-au prins c-un zâmbet larg pe buze chiar în stațiunea montană Bansko din Bulgaria. Tocmai petrecusem primul nostru Revelion în 2, ca soț și soție și tare mă bucur că ala a fost doar începutul pentru lucrurile frumoase care au urmat!
În următoarele luni am început să gătesc serios și am fost surprinsă să-mi descopar noua pasiune: florile. Așa că am cumpărat flori în disperare și de plictiseală am rearanjat lucrurile din casa o dată la 2-3 zile :)) Lunile februarie și iunie mi-au adus două sesiuni de examene, la a doua facultate pe care o urmez, în care n-am ratat niciunul și, printre ele, am participat la o conferință creștină, am vizionat multe filme bune, am ascultat muzică faină, mi-am făcut prieteni noi și mi-am schimbat culoarea părului: după 5 ani de roșcat am trecut la blondSoțul meu mi-a cumpărat o bicicletă nouă, Daisy, "ca să nu mă plictisesc acasă" și împreună cu ea am făcut cele mai frumoase plimbari în pădurea din capătul străzii. Am luat masa în destule restaurante atunci când n-am avut chef de gătit și tot în 2015 am împlinit 12 ani de când m-am botezat în Biserica Baptistă. Repet ce am mai scris aici pe blog: de departe este cea mai mare realizare a mea în viață și mereu, mereu voi fi mândră de decizia corectă pe care am luat-o! :)

Viața și-a urmat cursul cu zile pline de veselie în casa Roxanei - acele momente în care povesteam amândouă în același timp, înțelegându-ne una pe cealaltă fără nicio problemă, sub privirile mirate ale băieților :)) Întoarsă în România, am descoperit un Arad fantastic, cu o sinagogă superbă de care nu mi-am mai săturat privirile și-am poposit și-n sinagoga frumoasă din Lugoj.

L-am însoțit pe David la grădiniță, m-am distrat confecționând jucării, costume și obiecte din te miri ce și am adormit povestind cu Loys. Am ajuns sus în Cetatea Dacică Sarmizegetusa Regia, m-am plimbat fascinată în Rezervația de zimbri din Hațeg și am făcut sesiuni serioase de cumpărături cu mami în Reșița. Printre alte zile frumoase am bifat orașele Gummersbach, Wiesbaden, Frankfurt și WaldböckelheimAm făcut mii și mii de poze, m-am bălăcit în apele termale din Băile Herculane și am petrecut clipe minunate în familie cu ai mei. 

Deși a fost o vară plină de insomnii, am savurat fiecare clipă din ea: am mers din nou în Salina Turda, am plâns cu lacrimi de crododil în Casa Memorială "Elie Wiesel", am vizitat în sfârșit Mănăstirea Peri și Cimitirul Vesel din Săpânța. În Vadu Izei m-am simțit ca la Var și am bifat, nu foarte rapid, Mănăstirea Bârsana și localitatea Negru Vodă. Am revăzut cu drag Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Humor. M-a impresionat Casa Memorială "Ciprian Porumbescu" prin simplitatea ei, am mers pentru a doua oară în Cetatea Neamțului și m-am mirat cum m-am mirat și data trecută de Casa Memorială "Ion Creangă". Am râs cu poftă în Parcul Tematic "Ion Creangă" și m-am întors iarăși în Iași și Constanța. A fost prima oară când am pus piciorul în Neptun și în Vama Veche! La București din nou - în apartamentul cu miros de familie al Otiliei... Superbe momente am petrecut sus pe Sfinxul și Babele din Bucegi, am mâncat cele mai bune paste Carbonara în Sinaia și am intrat cu emoție în Casa Memorială "George Enescu". Am vizitat întâia dată Castelul Peleș și Castelul Bran. Apoi Brașov încă o dată după 7 ani și prima mea întâlnire cu Sibiul...

Cel mai plăcut moment al lunilor calde a fost concediul Otiliei în Germania. Alături de ea, Loys și Dani am bifat Grădina Zoologică din FrankfurtWiedenest și Phantasialand (mor de râs!). Am făcut baie în lac, ne-am plimbat cu bicicletele, am adormit la filme... :)) Ce mai e de spus? Ei mi-au adus o parte din acasă aici...
După 10 zile am rămas fără ei și odată cu Tibi plecat la serviciu au urmat săptămâni în care mă trezeam dimineața, mă urcam pe Daisy și plecam la ștrand unde-mi petreceam toată ziua citind și făcând baie. Asta până când venea Tibi să mă scoată cu forța de acolo :)) Încet, încet am vizitat o parte mică din castelele de pe malul Rinului și pentru prima oară am vizionat un film în Autokino. Romantic moment, de groază filmul :)) 
Soțul meu m-a dus la Paris pentru sărbătorirea unui an de la căsătoria noastră și totul s-a petrecut acolo așa cum am visat de atâtea ori...  Milly King a spus odată că amintirile frumoase sunt durerile trecute și eu... eu l-am visat pe Tata Bunu. L-am visat mai mult ca în ceilalți ani și chiar dacă au trecut aproape 3 ani de la moartea lui fulgerătoare, în mine a rămas la fel de viu...

După ce ne-am plimbat în Nürnberg, am luat avionul spre România. Fiindcă trebuie să recunosc: anul 2015 a fost anul zborurilor, m-am fâțâit întruna de colo până colo. Tibi a făcut o descoperire remarcabilă: sunt mai mult plecată de lângă el decât prezentă :))
Hm. Plecată să-mi văd din nou apartamentul din Timișoara, să mă plimb cu Adriana, David și Mihai în Poiana Mărului, să mă întâlnesc cu Ildiko, prietena mea cea mai bună și să-l însoțesc pe tati la Vălișoara, pe post de asistentă. Cam ocupată am fost prin România :))
Sfârsitul de an mi-a adus un Târg de Crăciun tare cochet în Michelstadt și-o escapadă de vis cu soțul meu în Praga... 

A urmat Crăciunul pe care l-am sărbatorit cu familia întregită ca pe vremuri, când ne culcam târziu și ne trezeam devreme doar ca să povestim unii cu alții. Am avut dimineți în bucătărie cu multă mâncare și gălagie, dar atât, atât de frumoase... Am împodobit cu Roxi bradul de Crăciun în surdina colindelor și totul era perfect dacă rămânea așa... Numai că instalațiile cu beculețe au luat-o razna și au început, rând pe rând, să cedeze... La fel au cedat și nervii noștri. După ore întregi de chinuială, a venit acel moment în dimineața următoare în care m-am trezit, m-am uitat în oglindă și mi-am spus convingătoare: astăzi voi pleca în oraș cu soră-mea să cumpărăm instalații, că nu ne face pe noi un brad, dar nu le-am mai cumpărat, fiindcă am fost prea ocupate să golim toate magazinele de haine și pantofi :)) Cumpărături inutile, cumpărături zgomotoase și pline de regrete. Chiar a fost totul ca pe vremuri: cardul lui tati a stat nedezlipit de mâna noastră :)) 
De Revelion am plecat cu Tibi în Kopaonik, în Serbia, unde ne-am bucurat de schiat și vreme bună. Alt timp petrecut romantic în 2, alte momente minunate și amuzante! 

Am trăit un an cu multe zile frumoase, dar și cu multe zile triste. Și totuși, am râs mai mult decât am plâns. M-am ridicat mai mult decât am căzut și am mers mai mult decât am stat... Am învățat din fiecare experiență pe care am trăit-o. Am învățat că lucrul cel mai sigur pentru un om e să rămână întotdeauna lângă Dumnezeu. Am învățat că familia mea este mult mai importantă decât răutățile altora și că cel mai înțelept lucru e să evit total compania oamenilor care se lasă dominați de frustrări, oameni care sunt măcinați de ură, care țin răutate în suflet mai mult decât pot să iubească, oameni care nu au nimic moral în ei. Asta pentru că nu doresc nimanui să-mi încalț bocancii în picioare pentru a face ordine :)) 
Am tras linie la tot și am hotărât că nimeni nu va mai intra în viața mea cu forța, că eu sunt Andra, sunt făcută din alt aluat decât majoritatea, și că eu îmi organizez viața și căsnicia exact așa cum doresc, nu cum vor alții. 

Am învățat că mama, dacă e mamă bună, e mamă pentru amândoi copii, nu doar pentru unul și că nu trebuie să-l îngroape pe cel mai bun ca să-l ridice pe cel mai slab. Că fratele știe să fie frate pentru frate, nu doar pentru prieteni. Am învățat că prietenii sinceri nu sunt invidioși pe ce avem noi. Ca în idealul meu de realitate, ei niciodată nu vor exista lângă mine cu țigările în gură și cu băuturi în mână. Eu cred că prietenii adevărați sunt cei care mă țin aproape de Dumnezeu și sunt fericită că în sfârșit am parte de ei!

A fost un an lung, frumos, plin, un an în care am învățat să-mi cunosc mai bine soțul, chiar și după 5 ani de relație. A fost un an în care am fost răsfățată și în care am știut să spun mulțumesc la momentul potrivit. M-am bucurat ca un copil de el și am încercat să fiu bine, să nu fiu nevoită să mai pierd ceva pe parcurs... Anul 2015 a fost anul în care am învățat să-mi prețuiesc mai mult valorile creștine, să-mi ghidez mai bine viața după principiile Bibliei și așa am știut să savurez la maxim fiecare moment, pentru că încă o dată am realizat că:
“Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.” Eclesiastul 3:14-15

Sunt Andra Grozav. A trecut 2015, urmează 2016. Și pentru el nu-mi doresc nimic special. Ăsta va fi anul în care, cum a spus Albert Einstein, mă interesează ce gândește Dumnezeu. Restul sunt detalii.

20 ianuarie 2016

în ultimele două săptămâni

mic dejun pregătit de Tibi: lapte cu fulgi 
de cereale, miere și banane feliate
gustarea de seară: fructe kaki și mere
friptură de porc de la magazinul rusesc, 
gogoșari murați aduși din România
și cușcuș cumpărat din Germania :))
ador momentele dulci în care soțul meu 
îmi cumpără prăjituri: tartă cu fructe 
de pădure și budincă de vanilie
cină pregătită de Tibi
omletă cu cașcaval - eu creez pufoșeniile în casă... :))
... și chestiile italienești: paste Carbonara 
manti cu sos alb făcut din lapte, smântână, 
brânză Brie, mirodenii și ciuperci
manti cu sos țigănesc, smântână și cașcaval ras
ciorbă de spanac cu carne de porc
cină cu prietenii la restaurantul românesc!
:)
întotdeauna flori. kebab. Ayran. 
restaurant turcesc.
de pe balcon