11 decembrie 2017

târziu, când se vor limpezi apele iar

"Se prăbușise în inimă o lume și se ridica alta, fără înțeles sau prea plină de înțeles, ca s-o pot cuprinde cu gândul. Sunt ca o rană sub pansament nou. Târziu, când se vor limpezi apele iar, am să plâng. Presimt o noapte cu tristeți pentru nimeni altcineva. Am să plec singur prin orașul de departe, singur pe strada cu lume, să mă înfund prin cârciumi, să caut pe cineva și să nu știu pe cine, să caut în mine și să nu știu ce caut."
George Mihail Zamfirescu - Madona cu trandafiri

6 decembrie 2017

în București

După o săptămână de stat în București în care am fost frământată la propriu de Loys și de Lara, după zecile de povești inventate pe loc și spuse cu intonație lui Loys înainte de culcare, după Un motan cât un pisoi cântat și preferat de Lara cât a fost ziua de lunguță, după glumele mele inepuizabile cu Otilia despre Dana și curățenia ei celebră, după 1 Decembrie (plin de stegulețele României peste tot aranjate frumos pe parbrize și prin balcoane) și parada pe care am ratat-o (promițând solemn că la anul voi fi acolo în primele rânduri), după îmbodobirea bradului cu Loys (primul împreună!), după surpriza lui Moș Nicolae îndesată în ghetele mele nelustruite, după replica mea favorită spusă oricui cu orice prilej: "Noi nu suntem de aici, noi suntem din Banat"după întrebarea care m-a scos din sărite "Și cum e vremea în Mehedinți?" ("Doamnă, noi nu suntem din Oltenia. Noi suntem din Banat, suntem din Caraș-Severin, nu din Drobeta Turnu Severin") și după toată alergătura prin diferite spitale pentru consultații și investigații pentru mami, ei bine... ne întoarcem acolo la începutul lui ianuarie...
Deci concluzia e că am venit mai obosită decât eram atunci când am plecat, asta pentru că din nou m-a terminat fonic accentul ăla țipător de care mă tot minunez de fiecare dată când ajung în capitală, ca și cum l-aș auzi pentru prima oară în viață.
Una peste alta, l-am super șocat pe Tibi atunci când ne-am oprit în fața restaurantului numit Pauza de masă și eu, aruncându-mă peste el să mă uit la ceasul din bord, l-am întrebat foarte naivă:
-Oare cât stau ăștia în pauza de masă?
Deh, de la Bragadiru mi se trage :))


made by Biti. îhhh, Tibi :)
maleficent
șosetele lui Loys
:)
așa se parchează în capitală :))

5 decembrie 2017

Eminovici

“Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.”
M. Eminescu

2 decembrie 2017

I miss you

29 noiembrie 2017

L la puterea a II-a

25 noiembrie 2017

cineva mi-a dat drumul

"Eu am fost luată de val, dusă undeva sus și de acolo parcă cineva mi-a dat drumul. Cred că am căzut în genunchi, nu în picioare. Mi-am spart puțin rotulele, dar s-au vindecat."

21 noiembrie 2017

mama.

...și pentru că, uneori, am sentimentul că nu-mi ajunge o inimă să-i arăt cât de mult o iubesc...
"You are so brave and quiet I forget you are suffering." 
Ernest Hemingway

20 noiembrie 2017

November

19 noiembrie 2017

(f)ever

"Poveștile nu se termină, doar o iau pe căi separate. Noi ne îndepărtăm de ele fără să știm ce urmează."

18 noiembrie 2017

meaning

17 noiembrie 2017

Eliade

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

6 noiembrie 2017

între două posibilități

"Dacă nu ești în stare să decizi între două posibilități, atunci dă cu banul. Nu contează cum pică moneda. În momentul în care o arunci în sus, îți vei da seama la ce rezultat speri."

5 noiembrie 2017

vineri, sâmbătă, duminică

Dacă vineri am bifat Oktoberfest-ul în Mannheim alături de colegii de serviciu ai lui Tibi (e surprinzător cum oamenii străini te pot recunoaște, chiar și după un an, datorită aparatului foto pe care-l ții în mână și a cămășii asortate cu cea a soțului), seara de sâmbătă am petrecut-o la Centrul Creștin Român Frankfurt, participând la un seminar intitulat "Învățăturile Bibliei despre creație", susținut de Silviu Tatu. Dincolo de pregătirea lui intelectuală, dincolo de activitatea sa profesională, mie mi-a plăcut creștinul Silviu Tatu: un om modest și simplu pentru condiția lui, poate prea simplu pentru titlurile obținute la Oxford și realizările sale de la Ierusalim.
Ineditul a venit odată cu încheierea seminarului de sâmbătă și a predicii de duminică "Citind cartea Iona cu Martin Luther și Jean Calvin": au avut loc sesiuni de întrebări la care mi-am găsit răspunsul... pentru că da, e uimitor când știi că poți dezbate orice nelămurire cu privire la întreaga Biblie, având în față un creștin, un slujitor a lui Dumnezeu, un profesor cu multă experiență, pregătit temeinic din punct de vedere biblic, intelectual și științific. Și dornic de dialog.

3 noiembrie 2017

Halloween tardiv

Dacă anul trecut m-am minunat de Jane, anul ăsta a venit rândul să mă îngrozesc de Flower Power. Nu e ca și cum aș încerca să mă scuz cumva pentru tentativa de dovleac de Halloween pe care îl voi posta mai jos, dar nu așa trebuia să se întâmple totul și nu trebuia să rămân fără material de lucru... Nu mă crede nimeni? Să încep cu începutul, zic. 
Weekendul trecut l-am petrecut acasă la soră-mea și Tibi a hotărât ca dovleacul meu să rămână la ea. Da, se întâmplă și d-astea când soțul ia de la soție ca să-i dea cumnatei :)) Așa că odată întorși acasă, am hotărât de comun acord "să mă joc" cu unicul dovleac în plus rătăcit prin casă (cumpărat de Tibi în urmă cu 2-3 săptămâni pentru a-l prepara la cuptor cu ceapă, ulei de măsline și bacon). Ceapa și baconul n-a mai ajuns să le vadă în cuptor, însă nici nu pot să spun că m-a obligat careva să-l sluțesc în halul în care am făcut-o... 
Asta e, să se noteze faptul că micuțul nu mai era proaspăt de mult, că era mic, strâmb, cu pereții mult prea groși pentru talentul meu de educatoare și că... ah, da: chiar am vrut să-i fac flori în loc de ochi. Între timp am mai retezat din greșeală/fără milă/whatever un dinte de pe maxilarul de sus, dar de lene să-l "lipesc" cu vreo scobitoare, am preferat să-i nenorocesc nestingherită maxilarul inferior inventând un dințișor pe acolo (neuitând să-i înfig, bineînțeles, câteva ace cu moț colorat care au ținut loc numaidecât de glob ocular și de detartrare. Ca mna, e important să ne spălăm pe dinți...).
În cap am vrut să-i pun crenguțe sau să-i fac măcar o bentiță mov de Doamne, ajută dintr-un elastic depozitat într-un sertar din dormitor, dar am zis că n-are rost: Flower Power e urâtă oricum și chiar nu mai contează niciun artificiu, mai ales când e așezată timid lângă Gustav a lui Tibi. 
Ce pot să mai spun? Diferenta între cei doi o văd și bulgarii din satelit, pentru că la noi în casă doar inginerii au talent la cioplit în preajma Halloween-ului. Educatoarele să rămână la planșele lor de colorat, dar nici la alea nu bag mâna în foc... Dar până la urmă despre asta e și vorba, nu-i așa? Un dovleac de Halloween nu trebuie să fie frumos, perfect sau gingaș, el trebuie să semene șoc și groază în sufletele celor care-l privesc și eu am respectat tema în totalitate :))
Și cu acestea fiind spuse, declar solemn că în materie de scobit dovleci soțul meu mă inhibă, mă complexează :)) și mă face de fiecare dată să regret că n-am aptitudinile lui, fie și pentru a tăia doar un nenorocit de castravete.
Trăiască Gustav și fața lui de revistă.
aici făcea cu ochiul :))
ceva mai bine, nu?
Flower Power și Gustav

2 noiembrie 2017

31 octombrie 2017

family time

Aseară Tibi a venit cu ideea să mergem la Autokino. N-a trebuit să repete invitația, că imaginația mea deja o luase razna: "Wow, ajunul Halloween-ului, frig, film de groază, întuneric beznă, copaci, lună" și scenariul poate continua. Dar fiindcă n-am apucat să-mi cumpăr un costum onorabil de vrăjitoare bună, m-am echipat corespunzător: o țigăncușă cu cârpâ lucitoare-n cap, cizme în picioare, plasă de nylon și pătură sub braț :)) 
După strigătul meu de bucurie "Începe!" de s-a auzit fără jenă în toată parcarea, am avut grijă să savurez fiecare scenă din film, încercând să-mi fac și mai multă frică: îl trăgeam de mama focului pe Tibi încontinuu de mâni și repetam obsesiv la fiecare cadru "Vai de capu' meu, vai de capu' meu!" :))

Și pentru că astăzi a avut zi liberă de la serviciu, ne-am hotărât să profităm de timpul frumos de afară. Ne-am trezit, am luat micul dejun, mi-am pus cerceii mei "de toamnă" și am plecat să ne plimbăm într-o pădure minunată cu mult foșnet de frunze și culori vii de galben, roșu, verde, maro și arămiu... :)
Wiesbaden
"Intens nu putem trăi decât prezentul, căci trecutul înseamnă uitare şi viitorul înseamnă necunoscut."