28 februarie 2017

77 de luni ❤

28.09.2010-28.02.2017

27 februarie 2017

26 februarie 2017

mi-a fost dor!

o să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
la fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
o insulă ciudată cu drumuri şi poteci
ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

o să rămâi în mine şi când vei încerca
să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
vezi! urma ta săpată e în visarea mea
și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

și te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
și te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
visarea mea e ca un condur împărătesc
ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

o să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori;
tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

și te-aş zări oricâte costume ai schimba,
oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.
Radu Stanca – Poem

25 februarie 2017