21 august 2017

despre șantaj, Loys și alte lucruri

Tocmai am dat peste chestia asta simpatică a lui Loys, pe care mi-a trimis-o (bineînțeles, alături de muuulte inimi negre care să sugereze mai mult decât simbolic moartea iubirii ei pentru mine...) de pe WhatsApp-ul mătușii, undeva la începutul lui august. Când am ajuns lângă telefon, îmi bubuia deja ecranul de apeluri și înregistrări în diferite tonalități:
-Andra, sunt Loys. Vreau ca tu să vii acasă la mine, să-mi răspunzi. Dacă nu, nu mai suntem prietene! Că tu m-ai mințit! Mincinoasă! Când am sunat la tine, tu cred că înoți sau faci ceva!
Să mooor de râs cu telefonul în mână, nu alta :)))

Cu o seară înainte am apucat să-i promit că o să răspund negreșit la telefon, deși nu prea aveam cum, dacă tot îmi dădeam duhu' la înot prin bazine.... Să se consemneze (da?) numaidecât că șantajul ăsta nu e singurul, din nefericire pentru suflețelul meu încercat de vremuri tare grele :)) Mă amenință, mă strânge emoțional cu ușa, mă ceartă, se supără etc. Pe scurt, mă face la sentiment în toate felurile. Cel mai funny mi se pare atunci când o enervez după ce-mi spune foarte serioasă:
-[șantaj, șantaj, șantaj] îhhh... înseamnă că nu vei mai fi mătușa mea!
-Mâță, nu poți tu să schimbi asta, legătura noastră de sânge e pe viață (gest teatral accentuare pe viață) N-ai ce să faci, asta e...
-Ahhh, o aud cum țipă de ciudă. Și-atunci o iau în brațe și o pup până (reușesc să) o împac. 
Doamne, deja au trecut 7 ani de când îmi râdea cuminte în cărucior, fără să poată măcar să vorbească? :)) Ah, ce pot să mai spun? Așa-ți dai seama când îți cresc nepoții :))

Niciun comentariu: