2 august 2017

miercuri

Și premiul pentru cel mai penibil moment din săptămână merge direct la moșulețul care putea lejer să-mi fie bunic:
-Nu vă supărați, am o întrebare pentru dumneavoastră, mi s-a adresat tare respectos, înclinându-și puțin capul, ceea ce m-a făcut să mă îndrept curioasă spre el cu gâtul lungit.
-Sigur. Spuneți, îi răspund cel puțin la fel de respectuasă, așteptând cuminte întrebarea.
-Știți cum se numește o domnișoară ca dumneavoastră?
Am vrut să-l corectez doamnă, dar fără să presimt ceva nepotrivit, m-am grăbit să-i spun:
-Nu, cum?
Îmi zâmbește satisfăcut de răspunsul meu naiv și cu toți dinții aruncă bomba:
-Bunăciune!
N-am știut dacă trebuia să râd de penibilitatea situației sau dacă-mi venea să plâng de nervi. Am reușit să-mi arunc totuși ochii ca racheta în tavan, să-mi fac cruce și, în timp ce-i arătam spatele, să murmur un Doooamne lungit ca ziua de luni după duminică :))

Niciun comentariu: