6 decembrie 2017

în București

După o săptămână de stat în București în care am fost frământată la propriu de Loys și de Lara, după zecile de povești inventate pe loc și spuse cu intonație lui Loys înainte de culcare, după Un motan cât un pisoi cântat și preferat de Lara cât a fost ziua de lunguță, după glumele mele inepuizabile cu Otilia despre Dana și curățenia ei celebră, după 1 Decembrie (plin de stegulețele României peste tot aranjate frumos pe parbrize și prin balcoane) și parada pe care am ratat-o (promițând solemn că la anul voi fi acolo în primele rânduri), după îmbodobirea bradului cu Loys (primul împreună!), după surpriza lui Moș Nicolae îndesată în ghetele mele nelustruite, după replica mea favorită spusă oricui cu orice prilej: "Noi nu suntem de aici, noi suntem din Banat"după întrebarea care m-a scos din sărite "Și cum e vremea în Mehedinți?" ("Doamnă, noi nu suntem din Oltenia. Noi suntem din Banat, suntem din Caraș-Severin, nu din Drobeta Turnu Severin") și după toată alergătura prin diferite spitale pentru consultații și investigații pentru mami, ei bine... ne întoarcem acolo la începutul lui ianuarie...
Deci concluzia e că am venit mai obosită decât eram atunci când am plecat, asta pentru că din nou m-a terminat fonic accentul ăla țipător de care mă tot minunez de fiecare dată când ajung în capitală, ca și cum l-aș auzi pentru prima oară în viață.
Una peste alta, l-am super șocat pe Tibi atunci când ne-am oprit în fața restaurantului numit Pauza de masă și eu, aruncându-mă peste el să mă uit la ceasul din bord, l-am întrebat foarte naivă:
-Oare cât stau ăștia în pauza de masă?
Deh, de la Bragadiru mi se trage :))


made by Biti. îhhh, Tibi :)
maleficent
șosetele lui Loys
:)
așa se parchează în capitală :))

Niciun comentariu: