9 martie 2018

Roxana,

nu știu ce înseamnă fii soră mai mare, dar știu cum e să fiu sora cea mai mică. Am crescut mereu privindu-te ca cea mai bună. Ești cea mai bună! Tu știai să cânți minunat, să faci haine la păpuși, colorai și scriai frumos, erai lăudată de toți, învățai foarte bine, te descurcai impecabil în orice situație dificilă, mereu aveai argument pentru orice (adică vreau să spun... chiar pentru orice :))), erai frumoasă, suavă, curajoasă, feminină, veselă și întotdeauna în centrul atenției, chiar dacă tu de multe ori nu ai realizat asta... Pentru mine ai fost și ești un exemplu, pentru că tot ce făceai tu era perfect. Te pricepeai la toate și chiar dacă nu, tot le scoteai cumva la capăt. Tu erai fata mai mare a familiei care ieșeai în evidență pentru felul tău cuminte de-a fi, pentru felul tău elegant de-a te purta. Erai sensibilă și puternică în același timp. Te admiram de fiecare dată pentru ceea ce tu așa simplu erai, pentru că toată lumea, absolut toată lumea te plăcea. Ar fi fost imposibil să n-o facă!... Îmi plăcea enorm să stau cu tine și cu prietenii tăi și dacă aveam altă soră în locul tău, sigur se enerva și-și dădea ochii peste cap. Tu nu ai făcut-o niciodată și de asta primele mele amintiri de leagă de tine. Primul bibelou spart, prima notă proastă, primul meu iubit, prima dezamagire... Mi-ai fost stâncă când eu am fost pulbere. Mi-ai fost mamă atunci când mami nu era în preajmă. Mi-ai dat muzică bună să ascult, haine frumoase să îmbrac, filme excepționale să văd și cărți minunate să citesc. M-ai certat și mi-ai luat apărarea până în pânzele albe, m-ai ascultat fără să te plictisești, m-ai suportat în fiecare criză, mi-ai fost alături în cea mai importantă zi a vieții mele, m-ai sfătuit și m-ai ținut aproape de Dumnezeu. 
Da, eu eram „sora mai mică a Roxanei” și mă simțeam tare importantă prezentându-mă așa! Într-un fel eram întotdeauna în umbra ta, dar promit că mă mulțumeam atât de mult cu asta, pentru că orice lucru pe care îl făceam, îl comparam cu tine și cu ce făceai tu. Tu ești termenul meu de comparație și niciodată nu voi avea un altul, pentru că nimeni nu e mai bun decât tine. 
Tu ai fost și ești prima în toate. Prima bucurie a familiei. Prima realizare. Prima care a înfruntat greutățile din adolescență. Ai avut puterea să te ridici de fiecare dată când alții te-au doborât și ai avut tot timpul curajul de a începe atâtea drumuri noi… Mă mândresc enorm cu tine: ai trecut prin nenumărate încercări, dar sufletul nu ți s-a schimbat niciodată. Acum, la 33 de ani, încă ai puterea să visezi la viața pe care ți-ai dorit-o întotdeauna. Și râzi mult. Și-mi place când tu râzi... și acum îți scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi și cu mâinile grăbite care îmi tremură așa ușor de emoție... 
Roxy, de ce nu am avut înțelepciunea de a te prețui mai mult decât am făcut-o? De ce te-am dezamăgit atunci când tu ai avut încredere în mine? Iartă-mă. Iartă-mă pentru tot ce nu am fost... și trebuia să fiu. Sunt nedreaptă și egoistă și nu întotdeauna îți arăt că te iubesc, dar, draga mea, eu chiar nu pot să îmi văd viața fără tine. Și toți din jurul meu știu asta, pentru că nu pot să trăiesc nimic dacă nu-ți spun ție. E ca și cum îți găsești sufletul pereche și ți se pare că nu poți să faci nimic fără el. Eu nu l-am găsit, eu l-am avut întotdeauna lângă mine, așa că iartă-mă: poate nu am știut de fiecare dată să te iubesc așa cum meriți... E ciudat, s-ar întreba unii, cum poate să te doară un lucru bun? Pe mine mă doare fiecare, dacă nu-l fac cu tine și pentru tine, mă crezi?
Roxana, eu știu că toate cuvintele devin atât de mici când vor să te descrie. Pentru mine nu e complicat: eu fără tine nu aș fi putut! Așa că îți mulțumesc pentru dragostea ta și pentru că m-ai primit lângă tine ca soră a ta! În urmă cu 9 ani îți scriam asta. Mai ții minte? 
Te iubesc.

"When mom and dad don’t understand, a sister always will." :))
HAPPY BIRTHDAY, MY BEAUTIFUL SIS! ❤

Niciun comentariu: