negru pe negru

2

2012-01-25T15:50:00.004+02:00

"Orice s-ar întâmpla mâine, am avut astăzi."

"dragostea în vremea holerei"

2012-01-24T00:07:00.000+02:00

"Când ne moare cineva drag, ar trebui să piară odată cu el toate lucrurile care i-au aparţinut."

"De limbi străine ai nevoie numai dacă vrei să vinzi ceva, spunea ea în glumă. Dar când vrei doar să cumperi, lumea te înţelege oricum."

"Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e ca s-ar putea să nu mor din dragoste."

"Să nu uiţi niciodată că lucrul cel mai important într-o căsnicie reuşită nu e fericirea, ci stabilitatea."

"Adevărata dragoste devine mai trainică şi mai generoasă în nenorocire."
Gabriel García Márquez

David

2012-01-23T22:43:00.000+02:00

15.01.2012

Holocaustul - o voce neobosită

2012-01-21T23:01:00.001+02:00

Un evreu polonez şi supravieţuitor al Holocaustului (dr. Ben Abraham - şi-a pierdut 200 de rude în camerele de gazare) a ascultat cu atenţie o prelegere creştină despre Israel din perspectiva biblico-profetică, prelegere susţinută de Reinhold Federolf. Dacă ne gândim că au fost cuvintele unui neamţ credincios, al cărui tată a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial ca soldat al armatei germane, realizăm că aceasta a fost o ocazie rară. La final, evreul s-a ridicat, l-a îmbrăţisat pe neamţ şi l-a sărutat pe ambii obraji.
revista Ştiri din Israel

real

2012-01-20T13:31:00.000+02:00

"Mulţi oameni au dorit să fie Dumnezeu, dar Isus a fost singurul care a dorit să fie om."

"tăceam"

2012-01-18T12:26:00.001+02:00

tăceam
pe înţelesul tău.
sângele,
nedumerit,
o luase razna.
ciocârliile
se zbuciumau,
să ne spargă pieptul.
Constantin Andronache

focuri Oţelu Roşu

2012-01-17T12:14:00.001+02:00

rusoaica mea

2012-01-16T10:37:00.000+02:00

asymmetric bob cut

2012-01-12T00:00:00.003+02:00

obsesiile mele

2012-01-11T14:01:00.007+02:00

pozele

şi cărţile

zu sagen

2012-01-10T13:09:00.001+02:00

Nach jedem Dezember kommt wieder ein Mai.

de spus

2012-01-09T00:00:00.001+02:00

plouă.

tu eşti departe

şi eu îmi trec absurd

sănătatea dintr-o

palmă într-alta.

George Lână, Schiţă după tristeţea de ieri

Muntele Mic (5)

2012-01-06T01:42:00.001+02:00

Muntele Mic (4)

2012-01-03T01:12:00.000+02:00

ne va răni atâta alb vom fi îngropaţi
ca doi copaci hieratici în ninsoare
hai să fugim prea multă linişte ne curge
pe tâmple şi pe ochi hai să fugim
până mai ştim cărarea până noaptea
nu va sulfa cu stele-ngheţate peste noi
cu răsuflarea îţi deschid
fereastra nevăzută privirea mi-o întind
peste troiene lunecând
pe plaşii ei albaştri peste râu
unde-n odaia caldă arde duhul
ocrotitor al focului acolo-n piei de urs
sub lampioane de gutui pe poliţi
aroma subţiorii tale
hai să fugim ne va răni
ne va răni atâta alb mi-e dor de mersul tău
despovărat de haine în calmul din odaie.
Anghel Dumbrăveanu, Peisaj în alb

Muntele Mic (3)

2012-01-02T23:54:00.000+02:00

hopa :))

trupa de la grădi

Paul

Ale

Dani, Bastiiiiiiiiiiiii

Alex. "cea mai tare poză"

Bastiiiiiiiiiiiiiiii

Matei

Alin

Pe Toporişcă nu l-am mai pus... :))

puzzle 2011

2011-12-29T01:22:00.002+02:00

Cum sfârşitul de an îmi bate fuguţa la uşă şi cum dis-de-dimineaţă plec pe Muntele Mic (aşa că nu mai apuc să intru pe aici), cred că a sosit vremea să trag linie la tot ce-a fost în 2011 şi să-mi lipesc bilanţul pe perete.
Ce mi-a ieşit în anul ăsta? În primul rând excursia la AUSCHWITZ. E de departe cel mai important eveniment pe anul 2011, aşa că nu puteam să încep calculele fără s-o mai amintesc a mia oară. :)
Am început să merg cu trupa pe Muntele Mic, am plâns mai mult la filmele cu evrei, am rămas singură :(( în Timişoara, fără soră-mea şi fără Tibi, am citit mult mai puţin ca în anii trecuţi, dar cărţi mai bune, sper eu.
Am bifat o întâlnire pe Dan Păltinişanu cu Steaua, m-am apucat de mers în Poiana Mărului, am plâns, am râs, am ţipat, m-am zbenguit, am fost bolnavă, Loys, nuntă Roxana şi Dani, Baia Mare, Poloniaaaaaaaaaaaaaaaaa, Balaton şi Budapesta.
Am pierdut prietene, dar am câştigat un prichindel. Am dormit o grămadă, am învăţat (oare? :))), am făcut greşeli, m-am ridicat, am aşteptat. Am aşteptat. Şi am (tot) aşteptat. Am urât timpul care a trecut atât de greu, am făcut o grămadăăă de poze, am descoperit melodii frumoase, am iertat, vânătoare, clipuri, poezii, cadouri, tot felul de surprize, plimbări, dragoste.
La sfârşit, după toate lucrurile astea, cred că cel mai frumos lucru este că am rămas lângă Dumnezeu. Fără El n-aş fi avut nimic din ce am avut, n-as fi trăit nimic din ce am trăit, n-aş fi iubit nimic din ce iubesc acum. Şi n-aş fi avut lângă mine toate persoanele cărora le mulţumesc fiindcă mi-au suportat nervii, supărările şi toate capriciile.

mesaj pentru 2012

2011-12-28T00:27:00.000+02:00

Matt Redman - Nothing but the Blood

what can wash away our sins?
what can make us whole again?
nothing but the blood,
nothing but the blood of Jesus
what can wash us pure as snow?
welcomed as the friends of God
nothing but Your blood,
nothing but Your blood, King Jesus

Tibi şi Loys

2011-12-27T20:09:00.000+02:00

roşu şi negru

2011-12-24T01:41:00.000+02:00

evreii şi Premiul Nobel

2011-12-23T00:23:00.002+02:00

Printre laureaţii de anul acesta ai Premiului Nobel se află 5 evrei. Aceştia se alătură unei liste impresionante de 180 de evrei care, de-a lungul deceniilor, au primit Premiul Nobel. De la introducerea acestor premii în 1901, evreii reprezintă 29% dintre laureaţi. Ei excelează în special în domeniul ştiinţelor naturale, poporul evreu mândrindu-se cu 32 de chimişti, 49 de fizicieni şi 54 de medici care au fost distinşi cu acest premiu prestigios. În ceea ce priveşte Premiul Nobel pentru cercetări economice, au fost distinşi până acum 28 de evrei, ei reprezentând 41% din totalul de laureaţi în domeniu.

dreptate pentru Israel

2011-12-22T23:59:00.001+02:00

De-a lungul mileniilor, poporul evreu a fost asuprit, persecutat, ucis. Putem citi despre acest lucru în Evrei 11:24-40. Holocaustul din timpul dictaturii naziste (1933-1945) a afectat până astăzi poporul evreu, dar şi pe cel german în calitate de naţiune care l-a provocat. Rănile nu se pot vindeca decât prin Dumnezeu, prin iertare.
Cum stau lucrurile acum? Rămânem surprinşi să vedem cum în întreaga lume naţiuni, organizaţii, grupări politice, corporaţii instustriale, biserici, cu toţii sunt "uniţi", având un subiect comun, şi anume Israelul.
Statul Israel este acuzat, condamnat, boicotat. Desigur, mulţi sunt împotriva crimelor celui de-al Treilea Reich, ceea ce este bine, dar iată că este din nou posibil ca evreii să fie batjocoriţi. Micul stat Israel este considerat principalul răspunzător pentru toate tensiunile din lume.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Israelul este şi rămâne poporul ales al lui Dumnezeu. Cu toate că, de-a lungul istoriei, Israelul a greşit de nenumărate ori, între Dumnezeu şi poporul Lui există o relaţie profundă de dragoste. Perioade îndelungate de timp Dumnezeu a împrăştiat Israelul printre neamuri (Deuteronom 4:27, Luca 21:24, Romani 11:25). Neascultarea evreilor ilustrează perfect păcatul şi îndepărtarea de Dumnezeu a tuturor oamenilor şi popoarelor.
Cu toate că a fost în mare parte orb faţă de lucrarea de mântuire a lui Isus, Israelul L-a adus pe lume pe Mesia, Salvatorul. "Mântuirea vine de la iudei" (Ioan 4:22), a spus Însuşi Isus în discuţia Sa cu femeia samariteancă de la fântâna lui Iacov din Sihar. Dialogul cu această femeie a deschis o perspectivă profetică asupra salvării oamenilor din întreaga lume. Oferta lui Dumnezeu devine însă valabilă doar atunci când este acceptată în mod personal.
Întoarcerea poporului Israel în ţara părinţilor săi face parte din planul lui Dumnezeu cu privire la zilele din urmă ale istoriei. Ea semnalizează revenirea în curând a lui Isus Cristos. Din anul 1880, întoarcerea poporului evreu s-a realizat sub ochii întregului mapamond, pentru ca în anul 1948 să fie înfiinţat statul Israel.
Să nu uităm că, dacă vom binecuvânta Israelul, vom fi binecuvântaţi. (Geneza 12:1-3)

revista Ştiri din Israel

ştiaţi că... (9)?

2011-12-21T23:17:00.000+02:00

-Paul Dirac, un fizician britanic deţinător al Premiului Nobel, a spus: "Teoreticienii sunt preocupaţi de construirea de diferite modele ale universului pe baza unor ipoteze care li se par adevărate. Tocmai din acest motiv toate aceste modele sunt false."?
-acţiunile antisemite printre tinerii musulmani au atins o cotă alarmantă? Cercetatorul în islam, Michael Kiefer, a atras atenţia asupra acestui fapt într-un raport pentru Jüdische Allgemeine: "Insultele cu conţinut antisemit sunt o practică în foarte multe locuri din întreaga lume. Din păcate, ele sunt însoţite invariabil şi de acte de violenţă."
-Craig Blaising a scris următoarele în cartea sa intitulată The Future of Israel as a Theological Question (Viitorul Israelului ca întrebare teologică): "Una din cele mai evidente efecte ale teologiei substituirii în cristologia tradiţională este eliminarea din mărturisirea de credinţă creştină a faptului că Isus era evreu. Merită să reţinem că marile mărturisiri de credinţă păstrează tăcerea cu privire la acest subiect şi se mulţumesc doar cu confirmarea existenţei umane a lui Cristos. În Sfânta Scriptură, un element central al Evangheliei îl reprezintă existenţa evreiască a lui Isus şi descendenţa Lui davidică."?
-Comisia Uniunii Europene a cheltuit nu mai puţin de 5 milioane de euro pe calendare în care nu este consemnat Crăciunul sau vreo altă sărbătoare creştină, în timp ce sărbătorile altor mari religii sunt puse la loc de cinste?
-Dumnezeu a făcut întotdeauna primul pas? El le-a dat haine de piele Adam şi Evei; El a ales Israelul în mod necondiţionat; El a venit în lume prin Isus Cristos pentru a ne oferi tuturor mântuirea.

de Crăciun

2011-12-20T01:19:00.007+02:00

Sunt conştientă că majoritatea oamenilor văd Crăciunul ca pe o altă sărbătoare în care trebuie să faci fapte bune, să fi ţinut cu sfinţenie postul, să dai pe la biserică mai mult decât ai dat în întregul an, să împarţi milă săracilor, să-ţi suni cunoştinţele şi prietenii de care ai uitat. Trăieşti spiritul Crăciunului, eşti entuziasmat să trimiţi o grămadă de sms-uri cu Moşul, să-ţi împodobeşti casa şi bradul, să cumperi cadouri şi să le dăruieşti familiei şi rudelor. Cei mai mulţi pun = între Crăciun şi mese îmbelşugate, haine noi, vacanţa de iarnă, concediu, "etapa" pe care trebuie s-o sărbătoreşti înainte de Revelion.

Stăm comozi în casele noastre calde, lângă mesele fastuos pregătite şi aşteptăm colindătorii, dar uităm cu uşurinţă adevărata seminificaţie a Crăciunului. Puţini îşi amintesc de naşterea Pruncului. Puţini îşi amintesc de SCOPUL acestei naşteri. "Moş Crăciun" şi "daruri" sunt cuvintele lipite pe buzele tuturor. Ar trebui să realizeze toată lumea: Crăcinul nu există pentru că Moş Crăciun s-a gândit ca o dată pe an să plece de la Polul Nord şi să facă o excursie în jurul lumii ca să dăruiască cadouri copiilor cuminţi. Nu, Crăciunul există fiindcă în urmă cu 2000 de ani s-a născut Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Ştiu că este perioada cea mai frumoasă şi veselă din an, perioada bucuriei, perioada în care, noi, creştinii, ne aducem aminte cu drag de naşterea Lui şi mă bucură asta, dar nu pot să privesc doar la naşterea Lui. Nu mă pot detaşa de ţinta acestei naşteri. Privesc la întreg sacrificiul pe care L-a făcut pentru omenire.
Privesc la frigul pe care l-a îndurat, foamea şi lipsa confortului; durerile pe care le-a suferit, păcatele noastre care au căzut asupra Lui, batjocurile şi bătăile, moartea, mormântul rece, Învierea şi Înălţarea. Privesc la copilaşul din iesle şi văd Golgota.

De Crăciun văd îmbrăţişarea lui Isus de pe cruce. Văd legământul indestructibil pe care îl avem astăzi cu Dumnezeu.

încă puţin...

2011-12-16T16:24:00.002+02:00

eşti
cel de-al cincilea anotimp
al meu,
în care,
piersicii
înfloresc cu candoare
ciocarlii
şi rodesc, târzii
zori de dragoste.
Constantin Andronache, Eşti

"magicianul", John Fowles

2011-12-15T02:46:00.001+02:00

"Tu simţi, eu simt, ce rost are? Important este ce simţim amândoi. Ce simţi tu, simt şi eu, numai că eu sunt femeie."

"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufar şi cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât voi suferi mai mult."

"Ştiu cum este când oamenii se despart. O săptămână de iad, o altă săptămână de groază, apoi începi să uiţi, şi apoi parcă nici nu s-a întâmplat, s-a întâmplat altcuiva şi dai din umeri. Spui să fiu al naibii, aşa-i viaţa, asta-i lumea. Ce prostie! Ca şi cum nu tu ai fi pierdut ceva pentru totdeauna.
-Nu voi uita. Nu voi uita niciodată.
-Ba da. Vei uita."

"-Cunoaşteţi Germania?
-Germania nu poate fi cunoscută. Doar suportată.
-Dar Bach? Şi el trebuie suportat?
-Eu nu judec naţiunile după geniile lor, îmi răspunse el, oprindu-se, eu le judec după caracteristicile rasiale. Vechii greci râdeau de ei înşişi. Romanii nu. Acesta este motivul care face ca Franţa să fie o ţară civilizată şi Spania nu."

"-Specia umană nu contează. Eul nu trebuie trădat.
-Dar nici Hitler nu şi-a trădat eul.
-Ai dreptate, spuse el, întorcându-se spre mine. El nu. Dar milioane de germani şi-au trădat eul. Aceasta a fost tragedia. Nu că un om a avut curajul de a fi ticălos, dar că milioane de oameni nu au avut curajul de a fi buni."

"Limba germană se potriveşte cu moartea aşa cum limba latină se potriveşte cu ritualul religios."

"Există momente când tăcerea este un poem."

momente cu Loys :)

2011-12-12T00:02:00.000+02:00

the vampire diaries (2)

2011-12-11T01:37:00.000+02:00

Caransebeş. Septembrie 2011. Serbările Cetăţii. Yone. Sergiu. Voltaj (crede).

exact pe invers

2011-12-10T00:03:00.002+02:00

"iois"

2011-12-09T00:34:00.000+02:00

culori, culori...

2011-12-08T00:03:00.000+02:00

ups

2011-12-07T00:02:00.000+02:00

în loc de Moş Nicolae

2011-12-06T00:20:00.000+02:00

pentru cele 14 luni împreună

2011-12-05T00:17:00.001+02:00

tu eşti în inima mea ca un dar
neaşteptat şi mult prea scump,
pe care-l cercetez mirată iar şi iar,
cu-aceeaşi nesecată desfătare.

eşti tainica-mi putere şi mândrie,
de când te ştiu mi-i cerul mai aproape
şi nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure ale sufletului ape.

tu mi-ai făcut ţărâna mai uşoară
şi inima aşa de dulce, grea
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.

asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
şi-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.

acestea toate să ţi le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dându-ţi dar.
Magda Isanos - Daruri

Baia Mare (3)

2011-12-03T22:39:00.002+02:00

drogul meu!!!

ANDRA

2011-12-02T01:53:00.003+02:00

Femmes inoubliables:
Cléopâtre, Indira Gandhi, Céline Dion, Judy Garland, Golda Meïr, Greta Garbo, Grace Kelly, Ginette Reno, Lise Payette, Gina Lollobrigida, Mère Teresa, Cher, Pauline Marois, Marina Orsini, Jacqueline Onassis, Dominique Mivhel, Sarah Vaughn, Ava Gardner, Denise Bombardier, Rita Hayworth, Sylvie Bernier, Diane Dufresne, Margaret Thatcher, Mitsou, Madonna, Ingrid Bergman, Ella Fitzgerald, Simone Signoret, Scarlet O’Hara, Nicole Leblanc, Ginger Rogers, Chris Evert, Eva Perone, Mona Lisa, Diana Ross, Marilyn Monroe

et moi…

de 1 decembrie...

2011-12-01T00:37:00.003+02:00

...mi-e ruşine că sunt româncă!

pentru că

În iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nürnberg, autorităţile române i-au exclus din serviciul public pe funcţionarii evrei. Etnicilor evrei li s-a interzis excercitarea oricăror funcţii publice, fiind înlăturaţi nu numai din aparatul funcţionăresc, din armată şi din magistratură, ci şi din societăţile comerciale, din echipele sportive etc. Totodată li s-a interzis cumpărarea de imobile (Decretul-lege din 8 august 1940 privind situaţia juridică a evreilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 183/1940). Prin Decretul-lege din 9 august 1940, publicat în Monitorul Oficial nr. 193/1940, au fost interzise căsătoriile etnicilor români cu etnici evrei, iar cele deja existente au fost declarate nule. În octombrie 1940 bunurile funciare ale evreilor au fost naţionalizate. Regimul Antonescu, aliat al Germaniei naziste, a continuat politica de opresiune şi masacrare a evreilor şi, mai apoi, a ţiganilor. Atrocităţile au început în luna iunie 1941 prin pogromul de la Iaşi. În aşa-numitele trenuri ale morţii (trenuri cu deportaţi plimbate atâta timp prin Moldova, până când pasagerii au murit de sete şi de foame) au fost ucişi aproximativ 4.400 de evrei (sursa: Muzeul Evreilor din România, citat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din data de joi, 24 ianuarie 2005). Trupele române care au ocupat oraşul Odessa s-au făcut responsabile de masacrele de la Odesa, de la Dalnic şi din lagărul de concentrare Bogdanovca în timpul cărora peste 80.000 de evrei au fost împuşcaţi în toamna anului 1941.
sursă informaţii aici.

masacrul de la Odessa

episodul 1

episodul 2

episodul 3

Dorian (nepoţelul lui Tibi)

2011-11-30T00:17:00.001+02:00

în urmă cu un an

câteodată ne-am supărat

eh, ne-am şi plimbat

ne-am bucurat

ne-am mai mirat...

am crescut! acum suntem băieţel în toată regula :)

15 octombrie 2011

2011-11-29T00:06:00.001+02:00

Alina şi Miţă :* >:D<

o zi cu Loys

2011-11-28T00:04:00.002+02:00

Aproape de fiecare dată când vin de la Loys, mă trezesc cu tot felul de chestii străine în poşetă. De la şerveţele umede, serveţele folosite, chei, mere, jucării până la veşnicii ei nasturi cu care se tot joacă. M-am obişnuit să stau în Timişoara la semafor şi, fiindcă n-am ce face, mă apuc să caut în buzunare. Nasturi peste nasturi, asta pentru că îi adun după ea din toată casa. Ieri mi-a pus în poşetă 4 bomboane de ciocolată. Astăzi în tren le-am descoperit. :)

8 octombrie 2011

2011-11-27T00:03:00.000+02:00

"cântec de miner tânăr"

2011-11-26T00:01:00.001+02:00

azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
şi-am revenit din apele albastre,
şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.

azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
şi m-am întors din marile păduri,
şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.

azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
de pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
şi-am prins să-mping mormanele de timp
spre viitor - şi iată-mă la tine.
Ana Blandiana

poveste de Crăciun

2011-11-25T23:37:00.002+02:00

În urmă cu 5 ani, era chiar înainte de Crăciun, mă aflam într-un magazin împreună cu mami. Pornisem la colindat prin buticurile cu haine, că aşa e prostul obicei înainte de fiecare sărbătoare. În jurul meu câteva perechi de cizme. Mai încolo, cumpărăturile deja făcute. Printre grămada de haine, îmi cumpărasem lenjerie roz de pat ca să se asorteze cu zugrăveala roz. Eram foarte mândră de alegerea făcută şi nerăbdătoare să ajung acasă ca să-mi aranjez lucrurile prin cameră. Mă plimbam întruna şi mă uitam în oglindă să văd dacă-mi vin bine cizmele pe care le-am ales dintre atâtea modele încercate. Când mi-am ridicat privirea, în faţa magazinului se oprise un copil îmbrăcat sărăcăcios. Se uita fascinat la vitrinele încărcate cu tot felul de haine, pantofi şi ornamente de Crăciun. Forfotă mare, lumea intra şi ieşea afară din magazin, părinţi cu copii se plimbau grăbiţi cu mâinile încărcate de bagaje. Afară se făcuse deja întuneric şi era un frig de crăpau pietrele. Pe lângă asta, zăpada de pe trotuar se topise şi se făcuse ditamai cioafla care-ţi murdărea pantalonii şi-ţi uda cizmele. M-am blocat. Eu, plictisită deja de amabilitatea sufocantă a vânzătoarelor, în căldura magazinului, îmbrăcată bine şi aşteptând să-mi cumpăr alte lucruri. El, de partea cealaltă, mic, slab, cu nişte hăinuţe deja uzate şi foarte subţiri pentru gerul de dincolo de geam. Eu bogată, el sărac. Eu aveam totul, el nimic. După câteva clipe în care nu mi-am putut desprinde ochii de la privirea lui tristă, a plecat. Venise un bărbat să-l ia. Avea în mână o plasă şi era la fel de sărac ca şi copilul. Probabil era tatăl lui. Au plecat amândoi abătuţi.
Mi s-a pus un nod în gât. M-am simţit aşa de vinovată. Mă simt încă. Nu el a ales să se nască într-o familie cu lipsuri şi nu eu am ales să mă nasc într-o familie binecuvântată. Ţin minte că am ajuns acasă cu o mare tristeţe în suflet, în loc de bucuria cumpărăturilor. Totul era atât de amar...

Zilele trecute eram în tramvai, venisem de la Antonio şi bineînţeles că am ajuns prea târziu în staţie, aşa că a trebuit să mai aştept un pic în frig. De nemulţumire, nici căştile să ascult muzică nu mi le-am mai pus în urechi, aşa că stăteam bosumflată pe scaun şi comentam în gând. Mă gândeam cât timp trebuie să-mi ia să împodobesc cei doi brazi de Crăciun: cel din Caransebeş şi cel din Timişoara. În spatele meu o mamă şi un băieţel.
-Mami, dar nu-i aşa că mă duci duminică în Parcul Botanic?
Niciun răspuns.
-Mamiiiii, mă asculţi? Mă duci duminică în Parcul Botanic?
-Sunt obosită. Te duc dacă e zăpadă.
-Mami, dar vine şi tati cu noi?
Din nou tăcere.
-Mamiiii, vine tati cu noi în parc?
-Vine, mami, doar dacă are timp…
-Mami, dar anul ăsta vine Moş Crăciun la mine?
-Vine, mami, că ai fost cuminte.
-Mami, dar cum vede Moş Crăciun brăduleţul ăla mic pe care l-ai cumpărat? Că acu’ nu mai avem brad mare ca anul trecut. Zi, mami, crezi că-l vede Moşu’ ca să poată veni la mine?
Am coborat din tramvai tulburată ca acum 5 ani. Roxana, soră-mea, în fiecare an plânge când se gândeşte la persoanele care trăiesc în frig şi n-au haine noi, ghete de iarnă. Sau brad de Crăciun.

Tiberius The Great

2011-11-24T16:37:00.012+02:00

-Ciao, Andra sunt. Au venit fularele?
-Ciao, Andra. Îhhh, nu încă… dar trebuie să ajungă.
-Cââââând? Ai de capu’ meu, nu mai suport.
-Offffffff…
Iată una din cele mai repetitive conversaţii ale mele din ultimele 19 zile. Dialogul ăsta avea loc în fiecare zi. Eu mă îmbolnăveam cu nervii fiindcă aşteptam după fularele cu Poli şi Rapid (am zis fularele fiindcă am cumpărat două, doar doi sunt fraţii Grozav:))) şi, probabil, Florin îşi tăia venele când vedea numărul meu pe ecranul telefonului lui… Uite aşa am făcut nenumărate drumuri până la Mall unde am suferit diverse metamorfoze (din nefericire, nu cele mai fericite ale mele): ori afişam un chip suferind de îţi era milă numai când te uitai la mine, ori îmi dădeam ochii peste cap şi mă compătimeam cât sunt de ghinionistă. Am rămas un weekend la Timişoara ca să pun mâna pe ele şi degeaba. Toţi cei de acasă s-au supărat pe mine că n-am venit atunci la Caransebeş, mai ales Loys. :)) Povara supremă, pe lângă faptul că am aşteptat 3 săptămâni, a fost constrângerea mea: trebuia să-mi ţin gura ca nu cumva să-i trezesc suspiciuni lui Tibi şi să-i stric surpriza.
-Ai ajuns? Te-am sunat şi mai devreme, dar nu erai acasă...
-A, păi am întârziat fiindcă am stat mai mult cu Antonio (când colo, eu dădeam tumbe pe la Mall).
Acum că mă uit în urmă, realizez că cea mai uşoară chestie din toată treaba asta a fost să apelez numărul lui Florin :)) (căruia îi mulţumesc fiindcă mi-a suportat toate toanele în aceste zile). A, şi numărul mamei, Roxanei, Iuliei, Simonei – în fine, toate persoanele care au fost obligate să mă asculte minute în şir vorbind despre acelaşi ghinion. De câteva ori pe zi. :))
Aseară când Florin le-a pus în sfârşit în mâinile mele, am avut o reacţie gen Gollum din Stăpânul Inelelor: “My precious!!!!!!!” :)) Bine că totul s-a terminat cu bine! S-a meritat tot efortul ăsta. Tibi e acum cel mai fericit, asta e tot ce contează. Cu siguranţă fularul

Poli şi Rapid nu au fost membri de partid

este cel mai inspirat cadou pe care l-am făcut în viaţa mea. Şi-s mândră de el. Eu şi fraţii Grozav. :* :*

Antonio

2011-11-22T21:08:00.005+02:00

Antonio e persoana care-mi face nervii spirală de două ori pe săptămână. E în clasa a VI-a şi-l meditez la română de aproape două luni. Obişnuiesc să-i spun “micul Hitler” şi, deşi mă enervează încăpăţânarea lui, am o răbdare cu el de zici că nu-i adevărat. Adica cine mă cunoaşte, cu siguranţă îşi face cruce în momentul ăsta. :)) Îl duce capul la tot felul de pozne, ultimă dată i-am văzut unul dintre câini fugind prin curte ca un apucat fiindcă avea prinsă de coadă o clamă pentru rufe. De Halloween m-a speriat îngrozitor (s-a ascuns sub birou, lumina era stinsă şi când am intrat în cameră, a sărit pe mine). Săptămâna trecută m-a aşteptat în faţa casei lui şi mi-a zis pe un ton sec:
-Ai întârziat 13 minute.
Bineînţeles că mi-a sărit muştarul, aşa că i-am zis:
-Na, şi? Te grăbeşti undeva? şi m-am străduit să mă uit la el urât. Se pare că nu mi-a ieşit faza fiindcă imediat mi-a zis:
-Da, voiam să-ţi arăt mai repede colecţia cu insecte moarte pe care am făcut-o. :))
E de-a dreptul indignat că nu-mi place de căţeaua lui, Blonda, de parcă potaia chiar nu ar dărâma poarta când mă vede prin preajmă. :)) Noroc de mine că-s inteligentă şi i-am găsit nănaşul (râsu’ diabolic: muhahahahahaaaaaa). Mă întreabă de fiecare dată când îi vine cheful ăla teribil de vorbă:
-Andra, dar ţie chiar nu ţi-e frică de păienjeni?
Sau
-De ce animale ţi-e milă cel mai mult?
Apoi începe fără să-i răspund: “Mie de câini, că-mi plac foarte mult.”
-Da? Mă prefac eu curioasă şi imediat continui ca să nu pierd ocazia de a-l tachina. Sper să crape toate javrele din lume.
-Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, îl aud cum suferă.
Ne tachinăm, muncim, eu mă agit mai mult decât el, dar mna, mi-a devenit tare drag. Brăţara pe care mi-a dăruit-o săptămâna trecută o port mereu cu mine în poşetă. Are fixul lui să mă întrebe, cu care deja m-am obişnuit:
-Cât îi ceasu’?
-Cât trebuie.
-Mai avem?
-Da.
-Cât?
-Cât trebuie.
-Miiiiinţi, mereu stai mai mult.
-Păi şi ce? O fi că nu-ţi place de mine?
-Ba da, dar românaaaaaaaaaaa nu-mi place.
Apropo de asta, teza o are săptămâna viitoare. Dacă am intrat în panică? Of course! Aşa că i-am zis cu tupeu: vezi că săptămâna asta mă vezi de 3 ori. N-a protestat, ştie că n-are cap cu mine. Astăzi am ajuns cu o oră mai devreme decât trebuia şi l-am sunat de pe drum să-l întreb:
-Antonio, ai mâncat?
-Nu, de ce?
-Pune-te la masă să mănânci că eu îs în staţia de tramvai, ajung în 10 minute la tine. Pusiiii.
Închid, dar nici n-apuc să-mi pun telefonul în poşetă că sună Antonio, "greu" de ghicit. Behăieli şi lamentări á la D-l Goe:
-La patruuuuu. Ai zis la patruuuu. Îi abia 3 acu’. La patruuuuu.
-Gata? Te-ai descărcat?
-Da.
-Bine, pofta bună atunci. Ne vedem în 5 minute, pentru asta vin mai repede.
Săracul, n-a arătat prea fericit când m-a întâmpinat în prag. :))

august 2011

2011-11-21T10:43:00.001+02:00

Click aici pentru a vedea cel mai nou clip cu mine şi Tibi. :)

TIBI şi Andra

2011-11-18T00:00:00.002+02:00

deictic

2011-11-17T14:43:00.002+02:00

"Întâlneşti mii de oameni şi niciunul dintre ei nu-ţi ajunge la suflet. Şi apoi, într-o bună zi întâlneşti o singură persoană şi viaţa ta e schimbată. Pentru totdeauna."

d'ale lui Loys

2011-11-15T22:29:00.002+02:00

eu: -Loys, ai făcut azi nani?
Loys: -Da.
eu: -Ai mâncat?
Loys: -Da.
eu: -Ai făcut băiţă ieri?
Loys: -Da.
eu: -Mi-e dor de tine! Eşti cuminte, Ţuţi?
Loys: -Nuuu. :))

Mă topesc când o aud la telefon “Ada, Ada, bino acasă! Binoooo!”

Roxana şi Dani - From this moment

2011-11-14T00:08:00.002+02:00

Roxana si Dani, 28 08 2011

şedinţă foto nuntă Roxana şi Dani

2011-11-12T09:04:00.002+02:00

şi au supravieţuit…

2011-11-11T00:07:00.001+02:00

Am fost la Dachau în martie 2005. Era o zi friguroasă, cu un ger cumplit, însă, în ciuda vremii, vreo douăzeci de turişti vorbitori de limba engleză se adunaseră aici pentru turul de cinci ore condus de un ghid. Când am coborât din autocar, orice discuţie a încetat şi oamenii au luat un aer solemn, de parcă s-ar fi pregătit să intre într-un sanctuar religios. Zăpada înfrumuseţa clădirile cu un singur nivel ale lagărului, deja ameninţat pentru vizitatori, transformându-l într-un soi de sat impresionist. Lagărul este vast, organizat în jurul unei zone de adunare acoperită cu iarbă, de mărimea a două terenuri de sport. Aici, în fiecare dimineaţă, fie iarnă, fie vară, prizionierii se aliniau pentru apel, îmbrăcaţi în pijamalele lor subţiri şi încălţaţi cu papuci de fetru. Apelul dura aproximativ o oră, iar ei trebuiau să se menţină în tot acest timp într-o postură prestabilită: picioarele lipite, braţele atârnând pe lângă corp, cu privirea îndreptată înainte şi fără a se încrucişa cu a altora. Înainte ca ziua să înceapă propriu-zis, toţi erau deja îngheţaţi. Iar noi, cei care venisem să ne amintim, să plângem pe cineva sau să ne convingem cu ochii noştri, eram înfofoliţi în paltoane, cu fulare, căciuli din lână şi cizme călduroase, şi tot ne era frig.

Herman Göring declara: “Acesta este marele război rasial. Se va şti dacă germanii şi arienii vor învinge aici sau dacă evreii conduc lumea”.

Angela Lambert – Viaţa irosită a Evei Braun

sunt bolnavă

2011-11-10T12:09:00.006+02:00

Lara Fabian - Je suis malade

nu mai pot dormi,
nu mai pot fuma,
nu mai am nici chiar trecut.
sunt singură fără tine,
sunt urâtă fără tine,
sunt ca o orfană într-un dormitor...

nu mai vreau să îmi mai trăiesc viaţa,
s-a terminat când ai plecat, mi-am pierdut-o
şi până şi patul se transformă în peron de gară
atunci când pleci...

sunt bolnavă,
foarte bolnavă
ca atunci când mama ieşea seara
şi mă lăsa singură cu deznădejdea mea
sunt bolnavă,
foarte bolnavă,
nu ştiu niciodată când soseşti, când pleci...
nu ştiu când vei dispărea din nou
şi aşa e de aproape doi ani
de când mă înnebuneşti.

ca o stâncă,
ca un păcat
m–am agăţat de tine
am obosit, sunt prea extenuată
să mă prefac că sunt bucuroasă
atunci când ei sunt acolo.

beau în fiecare noapte,
dar toate acele whiskey-uri
pentru mine au acelaşi gust
şi toate corăbiile mele poartă steagul tău...
nu mai ştiu unde să mă ascund, eşti peste tot.

sunt bolnavă,
foarte bolnavă,
îmi vărs sângele pe trupul tău
şi sunt asemeni unei păsări muribunde
atunci când dormi.
sunt bolnavă,
foarte bolnavă,
mi-ai luat toate cântecele,
m-ai golit de toate cuvintele,
oricum eu cred că aveam talent
înainte să apari tu.

această iubire mă va ucide
dacă va continua aşa
o să mor de una singură
ca un copil prost lângă radioul meu
ascultându-mi vocea care va cânta...

sunt bolnavă,
foarte bolnavă
ca atunci când mama ieşea seara
şi mă lăsa singură cu disperarea mea
sunt bolnavă,
ştii că sunt bolnavă,
mi-ai luat toate cântecele
m-ai golit de toate cuvintele,
iar inima mea e foarte bolnavă
dincolo de baricade
auzi?!
eu sunt bolnavă...

Andra şi TIBI

2011-11-08T12:43:00.004+02:00

nuntă Roxana şi Dani

2011-11-06T03:21:00.004+02:00

la vânătoare

2011-11-05T16:58:00.003+02:00

Lucy

Tibi's dad

sub copacul Buyu

orânduială în folderul cu poze

2011-11-03T23:37:00.003+02:00

Rihanna feat Calvin Harris - We found love

my favorite

Tibi,

2011-11-02T13:23:00.004+02:00

învaţă-mă cu ce să-ncep întâi
şi-n care vorbe anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
şi cum, de-atâtea lumi luminători,

pe gura ta surâsu-i ca un soare;
ei poate niciodată n-or să ştie
din fiecare clipe trecătoare
cum ne-am durat noi câte-o veşnicie

iubindu-ne; şi nu vor şti că-n glas
îţi cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
nişte cuvinte simple ar fi rămas.

învaţă-mă cu ce sa-ncep şi cum
să-i spun aceste lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.

ea, poate, niciodată n-o să ştie
c-a înflorit în flori şi-a curs în ape,
ca din pământ şi sură veşnicie
să mi te-aducă, - aşa cum eşti, aproape;

şi, fiindcă-o să murim şi noi odată
gândeşte-te, n-ar fi păcat să moară,
cuprinsă-n noi, atâta primăvară,
şi dragostea cu inima deodată?...

de aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
şi eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispreţuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
Magda Isanos - Gândeşte-te, n-ar fi păcat...

floarea de la Tibi

2011-10-30T14:59:00.003+02:00

the vampire diaries

2011-10-29T16:08:00.001+03:00

Septembrie 2011. Oţelu Roşu. Da L'italiano. Ziua lui Paul. Ale. Tibi. Cristina. Alex.

Jerusalem

2011-10-28T10:58:00.000+03:00

Jerusalem | Filmed in Imax 3D from JerusalemTheMovie on Vimeo.

it's true

2011-10-27T01:09:00.000+03:00

"I'm so blessed because all of those girls were chasing after him... and he chose me. I was the girl he fell for when everyone else was falling for him."

lui

2011-10-26T00:36:00.001+03:00

Carrie Underwood - You won't find this

cel mai frumos tort din lume!!!

2011-10-25T00:00:00.004+03:00

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. Psalmul 60:4

beautiful

2011-10-22T00:08:00.001+03:00

Odată, am ţinut dragostea în palma mâinii. Uite-i liniile. John Weiners

“viaţa irosită a Evei Braun”

2011-10-21T14:46:00.002+03:00

Obişnuiesc să fac cadouri cărţi. De fapt, îmi place să primesc cărţi. Pentru mine cadoul cel mai potrivit se găseşte într-o librărie. Ziua mea de naştere va fi abia marţi, dar cine a spus că nu pot să primesc cadouri începând de azi? :) Acum două săptămâni invidiam toate persoanele care lucrau într-o librărie. Astăzi librăria s-a mutat la mine acasă. Tibi mi-a dăruit, acum o oră, cartea pe care mi-am dorit-o cel mai mult anul acesta: Viaţa irosită a Evei Braun (Angela Lambert), însoţită de Războiul Rece (John Lewis Gaddis). A treasure, indeed!

anul trecut...

2011-10-19T00:20:00.003+03:00

"ce a fost înainte de tine nu mai înseamnă nimic, absolut nimic, tu ai ştiut să faci în aşa fel încât să uit totul şi să n-am nevoie decât de tine..."

cine are dreptul asupra Ereţ Israel? (partea a III-a)

2011-10-18T01:13:00.001+03:00

-în lume există un singur stat evreu, în timp ce statele arabe sunt în număr de 22, iar cele cu religie majoritar musulmană 57.

-arabii care au o legătură cu Israelul au început să se numească palestinieni abia din anul 1964, la sugestia lui Yasser Arafat.

-înainte de aceasta, toţi oamenii care trăiau în Ereţ Israel, înclusiv evreii, erau numiţi palestinieni. Publicaţia Palestine Post, înfiinţată de evrei, a devenit Jerusalem Post odată cu recunoaşterea statului Israel, iar Anglo-Palestine Bank, condusă de asemenea de evrei, a devenit Banca Leumi.

-în trecut, prim-miniştrii Israelului le-au oferit palestinienilor cea mai mare parte a teritoriului Cisiordaniei, Fâşia Gaza şi chiar o împărţire a puterii asupra Ierusalimului în schimbul păcii şi a recunoaşterii existenţei statului Israel. Aceste oferte au fost însă respinse de fiecare dată.

cine are dreptul asupra Ereţ Israel? (partea a II-a)

2011-10-17T21:29:00.000+03:00

-în anul 1948, statul Israel, proaspăt înfiinţat pe baza unei decizii ONU, a fost atacat de mai multe armate arabe. În decursul acestui atac arab, 630.000 de arabi au părăsit ţara. Cei mai mulţi dintre ei au plecat de bună voie ca refugiaţi, fără să fi văzut măcar un singur soldat israelian.

-aproximativ 850.000 de evrei care trăiau în statele arabe au devenit “cetăţeni nedoriţi”; mulţi au fost persecutaţi şi alungaţi cu forţa.

-toţi evreii care au sosit ca refugiaţi în Israel din statele arabe au fost primiţi în ţară şi integraţi în societatea israeliană.

-statele arabe, care sunt extrem de bogate datorită veniturilor din exploatarea petrolului şi dispun de un teritoriu de aproximativ 600 de ori mai mare decât cel al statului Israel, nu au integrat refugiaţii arabi din Ereţ Israel. Mai mult, statutul lor de refugiaţi a fost menţinut intenţionat până în ziua de azi, din motive politice.

-dintre cei 100 de milioane de refugiaţi pe care lumea îi numără după cel de-al Doilea Război Mondial, palestinienii sunt singurii care nu au fost acceptaţi de statele şi popoarele cu care împărtăşesc limba, cultura şi religia.

-palestinienii primesc de la Naţiunile Unite fonduri mult mai mari decât ajutoarele care le sunt acordate altor ţări sărace din Asia şi Africa. În ciuda acestui fapt, aceste ajutoare sunt rareori folosite pentru a-i ajuta cu adevărat pe refugiaţii palestinieni, astfel încât aceştia să nu mai fie nevoiţi să trăiască în sărăcie şi în mizerie.

cine are dreptul asupra Ereţ Israel? (partea I)

2011-10-16T20:22:00.000+03:00

-poporul Israel a devenit o naţiune cu aproximativ 2000 de ani înainte de înfiinţarea islamului.

-după exodul din Egipt şi pribegirea prin pustie, evreii s-au întors în ţara străbunilor lor, unde trăiesc de atunci fără întrerupere (de aproximativ 3500 de ani), păstrându-şi nealterate religia, limba şi cultura.

-stăpânirea islamică asupra Israelului a început în anul 635 d.Cr. şi s-a încheiat în cursul cuceririi sale de către cruciaţi, în anul 1099. După căderea administraţiei cruciaţilor în anul 1260, asupra ţării au domnit mamelucii, iar din 1517 otomanii. Stăpânirea Imperiului Otoman asupra lui Ereţ Israel s-a încheiat odată cu sfârşitul Primului Război Mondial.

-Ierusalimul a devenit în anul 1000 i.Cr. capitala împărăţiei lui David, având de atunci o importanţă centrală în cadrul iudaismului. Ierusalimul nu a fost niciodată capitala uneia dintre puterile islamice care au stăpânit temporar asupra ţării şi nici în timpul dominaţiei iordaniene în perioada divizării oraşului între anii 1948 si 1967.

-Ierusalimul este amintit în Vechiul Testament de peste 700 de ori. În schimb, în Coran nu este menţionat nici măcar o dată. Profetul islamului, Mahomed, a numit doar două oraşe ca fiind sfinte: Mecca şi Medina.

îngeraşul meu

2011-10-14T18:32:00.000+03:00

deşteptarea primăverii

2011-10-13T00:41:00.003+03:00

Ştiu, trebuia să mergem la restaurantul libanez (că asta urma după restaurantul japonez), dar în seara asta Simm m-a dus la teatru. M-a sunat de ieri seară să-mi zică “vezi că am două bilete pentru mâine la teatru. Ne vedem în centru”. Bun, după câteva telefoane gen “ce-ţi iei? cu ce te îmbraci?” ne-am întâlnit frumos în faţa Operei. Ritualul nostru de salut, îmbrăţişări, constatări. Stăm, vorbim, intrăm la Mec, veselie mare. Se apropie ora începerii şi vai, uşa principală e închisă. Nu-i nimic, intrăm prin spate. Nimeni în afară de tipul de la ghişeul de bilete.
Simm: -Hello, Ciprian! Pe aici se intră la “Deşteptarea primăverii”?
Ciprian: -Îhhh, nu. Aveţi tocuri?
Eu: -Da’ ce legătură are?
Simm: -N-am tocuri, de fapt...
Eu: -Am io.
Ciprian: -Ia dă-te mai în spate că nu te văd.
Fac un pas în spate şi-mi ridic uşor botinele cu toc. Se apleacă dincolo de geam ca să le vadă. Întreb din nou:
-Da’ de ce? Care-i faza cu tocurile?
Ciprian: -A, păi “Deşteptarea primăverii” se ţine la Bega, nu aici. Şi mna, ca să puteţi alerga… :))
Am tulit-o acolo, am ajuns la timp, am vorbit, am râs, am schimbat priviri, ne-am emoţionat. A fost minunat. Experienţă de nota 10, ca şi ideea piesei de teatru, of course.
Mă dor obrajii de la atâta râs. Am vorbit încontinuu, una peste alta, şi totuşi am înţeles ce a vrut să spună cealaltă. Eh, e codul nostru… Şi de parcă nu era suficient, ne-am mutat din apartament în apartament ca să mai povestim. Numai aşa se poate întâmpla de fiecare dată când ne vedem.
Hugs, Simm!

galben

2011-10-09T15:29:00.002+03:00

un an!

2011-10-05T12:44:00.002+03:00

Ne-am adăpostit sub o scară de ploaie. Era prima scară în blocul de lângă parcul în care ne-am întâlnit prima oară. Îngheţasem de frig şi m-am cuibărit în braţele lui. Voiam să văd picurii de ploaie cum se loveau ameţiţi de trotuar. Un timp ne-am uitat în linişte. Apoi a urmat primul sărut. Şi celelalte. Mă bucur, fluturii din stomac nu şi-au luat zborul nici după un an de când visul timid a devenit realitate clară.

de pe telefonul mobil

2011-10-03T00:53:00.000+03:00

la cosmetică :))

Trei Ape

în grădină

în curte

29.09.2011

e superb

2011-10-02T12:53:00.001+03:00

Un cântec care mă emoţionează până la lacrimi şi pe care-l fredonez prin casă în fiecare zi. Ador partea care începe după minutul 5:20.

Majesty, Majesty,
Your grace has found me just as I am
empty handed, but alive in Your hands
Majesty, Majesty,
forever I am changed by Your love
In the presence of Your Majesty

epilog de vară

2011-10-01T12:14:00.005+03:00

Începutul verii m-a prins într-un chef nebun de anti-învăţat, printre examene plictisitoare şi grele, plimbări lungi cu Tibi, ziua cea mai tare a lui Basti şi, bineînţeles, veşnica Timişoara. Când m-am mutat din nou în Caransebeş, mi-am zis:
-Dăăăh, ce truda se mai poate întâmpla vara asta?
Dar s-a întâmplat. De fapt, s-au întâmplat atâtea într-un timp atât de frumos! Rugăciunile mele au primit răspuns, după atâtea nopţi de plâns (Tibi ştie mai bine :P). Soră-mea s-a logodit. Ne-am adunat toţi din toate colţurile României să-i fim alături într-un moment atât de special. Adriana e însărcinată cu cel mai cuminte băieţel. Am învăţat că nu trebuie să mă las înşelată de titlul unei cărţi, sperând că între copertele ei voi găsi cea mai simpatică creaţie literară („Destulă pace pentru un război”). Am transpirat alături de Tibi în cel mai nefericit eveniment al verii: Poli Timişoara a retrogradat în Liga a II-a (huuuuuuo, miticilor!). Mi-am umplut blogul cu tot felul de clipuleţe făcute de mine. Am revăzut Poiana Mărului (alături de trupă şi de familie) care începuse să-mi fie tot mai dragă. Am răcit îngrozitor (da, oamenii deştepţi răcesc vara). Am trecut fulgerator prin Var, Luncaviţa şi Teregova. Am petrecut o săptămână mişto cu trupa la Trei Ape. Am învăţat să preţuiesc momentele petrecute în 2, am învăţat să mă apăr de săgeţile otrăvite ale unor persoane false. Am reuşit să fac cea mai tare poză a verii de care sunt cea mai mândră! Ieşiri cu Loys prin parc, am filmat-o de am zăpăcit-o. :) M-am reîntors cu Tibi în Timişoara pentru tot felul de chestii mărunte (amândoi am început să urâm sălbatic trenurile. Sorry, mami!). Apoi Băile Herculane, Geoagiu Băi cu Meli, Laura şi Patrick, bineînţeles alături de cel mai sexy şofer. Poze, poze, poze, senzaţii, amintiri de pus într-un album al gândurilor frumoase. Cununia civilă a Roxanei ne-a prins pe toţi la Baia Mare cu micuţa Loys după noi. Vara asta efectiv am făcut naveta Caransebeş-Oţelu Roşu (de dragul fragilor aş mânca şi cozile :))). Am ajuns în Polonia şi Ungaria, o călătorie supriză din partea lui Tibi. Cea mai arzătoare dorinţă mi-a îndeplinit-o la nici un an de când ne-am cunoscut. Am fost la Auschwitz. Mi-am plâns evreii până n-am mai avut lacrimi. A fost cel mai zguduitor moment pe care l-am trăit, aşa că dacă ar fi să mă întrebe cineva care este cea mai mai realizare din vara asta, aş răspunde imediat: AUSCHWITZ. Rămâne cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată... Şi parcă nu era de ajuns, Tibi mi-a făcut şi cel mai scump clip. A urmat nunta soră-mii, am rămas singură acasă fără Otilia şi fără Roxana. Loys a împlinit 2 anişori. După ce am stat nedezlipită de el toată vara, săptămâna în care Tibi a plecat în Europa a fost o săptămână de jale şi dor, :) care s-a sfârşit cu un super drăguţ cadou. De curând am împlinit un an de când m-am cunoscut cu Tibi, un an de când am început să ne apropiem şi să ne îndrăgostim unul de celalalt. Am realizat încă o dată că nu îţi trebuie n motive să fii fericit, trebuie doar să laşi persoana iubită lângă tine şi asta este îndestulător. Poate unii nu înţeleg, poate pentru alţii nici nu contează, dar lucrurile pe care le-am trăit în vara asta m-au făcut enorm de fericită. Ştiu, astăzi e ziua în care vacanţa s-a sfârşit cu adevărat, însă nu pot să fiu tristă. Tibi mi-a dăruit o vară magică, o vară pe care n-am s-o uit niciodată.

a m s t e r d a m

2011-09-30T01:13:00.001+03:00

căciuliţa de la Tibi.
cadoul meu din Amsterdam

so sweet

2011-09-29T00:23:00.000+03:00

28.09.2010-28.09.2011

2011-09-28T13:08:00.002+03:00

28 septembrie 2010. Timişoara. Seară. Parcul cu broaşte. Tibi. Surpriză. Floarea galbenă. Plimbări. Sms-uri. Prima oară. Acum un an.

“the first time ever I saw your face
I thought the sun rose in your eyes
and the moon and the stars were the gifts you gave
to the dark and the empty skies”

pe Gai în Oţelu Roşu

2011-09-27T19:18:00.000+03:00

Mesaj pentru Tibi: nu recunosc nimic. nu citi textul, sari direct la poză. :))

Datorită lui Tibi încet-încet am început să-mi schimb părerea despre Oţelu Roşu. Se spune că odată ce eşti foarte îndrăgostit, începi să iubeşti până şi împrejurimile de unde provine persoana iubită. Mă rog, la mine a durat un an :)), dar este un început promiţător. Încep să cunosc un alt fel de Oţelu, asta fiindcă Tibi mă duce în locuri pe care m-am grăbit să le judec înainte de a le vedea. Îmi povesteşte întâmplări, îmi explică o grămadă de chestii… Da, v-aţi prins: mă învaţă geografie. (pe daddy o să-l fac mândru de mine) :P
Deci, tocmai am bifat o super ieşire pe Gai cu Tibi, Ajax şi Lucy. Şi pentru că orice senzaţie nouă trebuie să aibă şi un moment aiurea, bineînţeles că n-am luat cu mine aparatul foto. Păcat!!! De acolo sus, Oţelu Roşu se vede foarte frumos! Şi ca să vă convingeţi singuri (până data viioare când o să port aparatul în dinţi ca să fac 100 de poze), las mai jos o poză pe care am primit-o de la Tibi cam anul trecut pe vremea asta. :)

celor care sunt copii

2011-09-24T11:41:00.000+03:00

welcome home

2011-09-22T00:04:00.000+03:00

Ron Pope - A drop in the Ocean

epitafuri

2011-09-21T00:11:00.001+03:00

Alexis Piron: “Aici zace Piron care n-a fost nimic în viaţă, nici măcar academician.”

David Garrick: “De multe ori am murit în viaţă, dar ca acuma – niciodată.”

ştiaţi că… (8)

2011-09-20T13:30:00.004+03:00

-au existat cel puţn 118 conflicte diferite în Ierusalim sau în jurul acestui oraş de-a lungul ultimelor 4 milenii? Ierusalimul a fost complet distrus de cel puţin două ori, asediat de 23 de ori, cucerit de 44 de ori şi atacat de 52 de ori.
-1.300.000 de oameni au fost trimişi la Auschwitz în cei 4 ani şi jumătate ai existenţei sale? 1.100.000 au fost ucişi acolo. Au murit sute de Martori ai lui Iehova, homosexuali şi alte minorităţi.
15.000 de prizionieri de război sovietici,
21.000 de ţigani,
70.000 de prizionieri politici polonezi,
1 milion de evrei, cel puţin 200.000 dintre ei fiind copii.
-în jur de 8.000 de membrii SS au lucrat la Auschwitz? 7.000 dintre ei au supravieţuit războiului. La un process din Frankfurt din decembrie 1963, 22 de oameni au fost acuzaţi de crime la Auschwitz. 17 au fost condamnaţi, iar 6 dintre ei au primit închisoare pe viaţă.

vara asta (2011)

2011-09-18T00:01:00.001+03:00

“Oamenii care vor să stea în viaţa mea vor găsi mereu o cale de a rămâne... Ceilalţi sunt doar trecători.”

Budapesta

2011-09-17T00:02:00.000+03:00

Lydia Lopokova :))

EPIC

“you are from Italy?”

my street, of course

gulyás

ispravă de peste 180km/h

Balaton

2011-09-16T00:09:00.001+03:00

trei, Doamne, şi toţi trei :))

Bastiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

schemele lui Alin

de la jocul ăsta cu nisipu’ am venit eu toată plină de vânătăi acasă :))

doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
ce gânduri are soarele cu noi -
nu ştim, dar suntem doi.
Lucian Blaga

România

dimineaţa era cel mai fain. un singur cuvânt: mâncare :P

dacă la 3 ape Basti a mers pe apă, acum a început să zboare :))

pe super iahtul nostru

şi bineînţeles, casa în care am stat… :^o

Auschwitz

2011-09-15T13:41:00.000+03:00

Auschwitz I

canistrele Zyklon B

părul prizionierilor…

…din care se făceau covoare

haine de bebeluşi

şaluri evreieşti de rugăciune

Karas Maier - născut în 2.11.1884
încarcerat la Auschwitz în 1.02.1942
şi mort în 2.02.1942

“zidul morţii”

“the boy în the striped pyjamas”

"You are in a building where the SS murdered thousands of people. Please maintain silence here: remember their suffering and show respect for their memory."

camerele de gazare

Auschwitz II-Birkenau

"un purice este moartea ta"

"fă linişte!"

monument dedicat victimelor Holocaustului
Strigăt de deznădejde şi avertisment pentru omenire să fie pururi acest loc în care hitleriştii au ucis aproape un milion şi jumătate de bărbaţi, femei şi copii, în principal evrei din diferite ţări europene.
Auschwitz-Birkenau
1940-1945

Cracovia

2011-09-14T18:36:00.001+03:00

nu se mai sătura :))

terasa în a cărei toaletă am reuşit să rămân blocată. ah, ce peripeţie :))

fabrica lui Schindler

Plac Bohaterow Ghetta :(

cartierul evreiesc

maşina noastră :P

made by TIBI

2011-09-06T23:40:00.006+03:00

made by Tibi

un cavaler de onoare, doi cavaleri de onoare

2011-08-29T17:43:00.007+03:00

Pentru că articolul despre CEA MAI TARE/FRUMOASĂ/EXCEPŢIONALĂ/SUPERBĂ excursie din viaţa mea întârzie să apară, arunc (cu mare drag) mai jos câteva fotografii care demonstrează că nu am pierdut vremea degeaba. :P
Oficial de ieri sunt singura domnişoară a distinsei mele familii. Gata, am rămas singură la părinţi. Soră-mea s-a măritat. Repetiţii, nuntă, agitaţie, lacrimi, Extraveral, emoţii şi, în final, bucurie. Astăzi am participat la o şendinţă foto exclusivă pentru miri. Bineînţeles că mi-am băgat coada şi pe acolo. Pozele profi vor intra în posesia mea abia după două luni, aşa că pozele de mai jos sunt doar… amatoare.

un cavaler de onoare, doi cavaleri de onoare

Yone >:D<nu ştiu ce-i cu poza asta pe aici, dar e bună :))

Bastiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

mereu piţi

sweet escape

2011-08-20T09:36:00.006+03:00

Acum o săptămână am devenit cea mai curioasă persoană de pe Terra. Ştiu că nu spun nicio noutate pentru nimeni, dar motivul pentru care amintesc acest fapt e simplu: Tibi mă duce astăzi undeva.
“4 nopţi ajunge?” Dar N-A ZIS UNDE. Cică e supriză. Trebuie să recunosc că e cea mai lungă-dulce-originală surpriză din viaţa mea. Degeaba am apelat la dulcegării, nimic. N-a vrut să-mi spună nici în ruptul capului. E pentru prima oară când cedez în faţa cuiva, în sensul că mă dau bătută: nu-mi spune, nu-mi spune. Asta e, eu şi pisica vom muri de curiozitate. N-a vrut să-mi zică acum o săptămână, acum e prea târziu să-l mai sun ca să-l întreb… Toată lumea ştie unde mergem, inclusiv mami şi Roxi. Degeaba, eu habar n-am unde.
Îmi fac bagajul. Mi-a zis să fiu gata până deseară. La noapte plecăm. A, de bagaj să nu mă întrebe nimeni. N-a vrut să-mi dea indicii nici măcar la ăsta, mi-a lăsat libertatea să-mi iau ce vreau. Mi-am luat di tăti (bănuiesc de pe acum că multe lucruri o să-mi devină inutile pe acolo, dar măcar de data asta am scuză). Ca să n-o mai lungesc atâta, la întoarcere mi-a promis că-mi scrie el articolul pentru blog. Deci şi mai palpitant!!!
Îmi pare rău doar de două lucruri: că o las pe soră-mea să se zbată singură printre pregătirile de nuntă

(Roxi, iartă-măăăăăăăăăăă, dar înţelege iubirea :)))

şi că i-am făcut capul calendar lui Tibi cu întrebarea “dar totuşi, nu-mi zici unde mergem?”
Am emoţii. Am o grămadă de emoţii. Şi-s fericită. Am cel mai grozav iubit din lume. Timpul trece. Tic-tac, tic-tac. Şi tot nu ştiu încotro plecăm. :)

nanny

2011-08-19T00:34:00.006+03:00

De două seri încoace fac pe dădaca cu Loys. De fapt, eu oricum sunt dădaca ei, dar vreau să zic că acum sunt ca la carte. Mă duc după ea, o iau, o ţin la mine câteva ore, după care o înapoiez Otiliei. Mai trebuie să explic de ce nu mă plictisesc sau de ce o ador atât de mult? Cred ca nu. Aşa că printre lala-ul (ăsta-i calculatorul; lala=youtube) şi mâncatul (acră, adică icre), rămân cuvintele haioase pe care le spune cel mai des când ne jucăm împreună:

ada, anda = eu
nu
da
iuş = ruj
ioşi = roxi
mani = bani
casă = în pădurea cu alune (youtube)
u,u,u = trenuleţul muzical (youtube)
aieiuia = aleluia
amin = biserică
bibia = biblia
ghi = gri
ioş = roz
iotu = roşu
bede = verde
niegu = negru
Şi Biti, of course. :)

“soţia centurionului”

2011-08-17T20:41:00.001+03:00

Străzile erau pline de oameni veniţi la sărbătoare. Eu călătoream. Mă vedeau şi se dădeau la o parte din calea mea. Auziseră despre biciuiri, despre ameninţările Sinedriului şi deciziile lui Pilat. Veştile călătoresc repede ca vântul în Ierusalim. Ştiau, stăteau deoparte şi plângeau. Întindeau mâinile ca să se atingă de profet în timp ce trecea pe lângă ei. Plângeau şi se tânguiau şi-şi sfâşiau veşmintele. Sunetul acela îmi îngheaţă sângele în vine.
[…]
L-am ţintuit pe cruce. Oamenii ţipau de parcă bătusem cuiele în sufletele lor. A atârnat acolo timp de trei ceasuri. Nu mult. Apoi s-a întâmplat.
De data aceasta, când Atticus se opri, Alban îl îndemnă, nerăbdaător, să continue.
-Spune-mi.
-Şi-a strigat tatăl. Din acea clipă, noapte de noapte, aud strigătul omului în sufletul meu, ca un ecou. Vorbeşte cum n-am mai auzit niciodată pe cineva vorbind. Îl invită pe unul dintre talhari să i se alăture chiar în seara aceea în ceruri. Îl roagă pe tatăl său să ne ierte. Îl întreabă pe tatăl său pentru ce l-a părăsit. Apoi roşteşte ultimele cuvinte. S-a isprăvit. Şi pleacă.
Alban îşi simţi pieptul invadat de un val de aer la fel de puternic, tăcut şi rece ca moartea însăşi.
-Vrei să spui, moare.
Atticus se uită la el pentru prima oară, cu o privire pierdută.
-Pleacă, vreau să spun. Se duce. Ca şi când asta a fost voia – decizia lui.
Îşi îndreptă din nou privirea spre masa dintre ei.
-Cerul se întunecă, ca şi cum suflarea de viaţă este absorbită de întreaga lume. Pământul se cutremură.
-Am auzit că a fost o furtună.
-Nu a fost.
Pumnul lui Atticus izbi lemnul brăzdat de făgaşe.
-Furtuna mai este încă înăuntrul meu.
------------------------------------------------------------------
L-am crucificat. Suntem condamnaţi, vinovaţi de o crimă atât de oribilă, încât cerurile se cutremură. Am fost acolo în acea zi, romanule. Am fost martor la un eveniment uluitor. Perdeaua dintre Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, acolo unde se spune că locuieşte Domnul Dumnezeu, s-a rupt de sus până jos. Auzi ce spun? De sus până jos. Este un lucru imposibil, pentru că niciun om nu poate ajunge atât de sus. Însă aşa s-a întâmplat, fără ca cineva s-o atingă măcar. De ce este important lucrul acesta? Înseamnă că zidul care despărţea pe om de Dumnezeu a fost dat la o parte. A dispărut. Cum aşa? Pentru că marele Iehova, Acela al cărui nume poate fi şoptit o singură dată pe an de către marele-preot, a trimis – da, a trimis – pe Fiul Său ca să fie răstignit. De ce? Cum a putut veşnicul Domn al tuturor să facă un asemenea lucru?
Lângă el, Simon bar Enoh îşi acoperise ochii. Iosif traversă camera şi-şi puse mâna pe braţul bărbatului. Simon îşi drese glasul şi trase aer în piept. Răspunse la întrebare.
-Pentru că noi nu ne puteam salva singuri.

Geoagiu Băi

2011-08-15T00:03:00.003+03:00

efectiv nu mă pot abţine :))

don’t

văd în tine ceea ce nu reuşesc să descriu în cuvinte

tricoul de la Simm

mulţumesc, Laura, pentru poză >:D<